Rezumat

„Pescarul Amin” este o povestire scrisă de Vasile Voiculescu în anul 1958. Prima publicare a operei a avut loc în anul 1966, după moartea autorului, în volumul intitulat „Capul de zimbru”. Aceasta este o povestire fantastică, înfățișând mitul apei ca motiv literar esențial. Apa este prezentată ca fiind elementul primordial care a facilitat apariția vieții.

Povestirea se deschide cu imaginea revărsării Dunării, într-o primăvară, chiar după dezgheţ, astfel încât fluviul iese din albie. Aceasta sugerează haosul inițial din Univers. Odată cu această dezordine, „duiumuri de peşti, de toate soiurile, de toate mărimile, de la somnii şi crapii cât viţeii, la fâţişoarele cât gângăniile”, sunt loviți de valurile care inundă bălţile, lacurile, şi gârlele Deltei. Astfel, pescuitul devine imposibil, întrucât peştii se ascundeau pe fundul apelor furioase.

Haosul ia sfârșit la mijlocul lunii aprilie, iar oamenii, împreună cu un brigadier, pornesc către Pocioveliştea, unde inundaţia adusese o mulțime de pești. Pescarii plasează strategic capcane pentru a împiedica peștii să plece. Brigadierul apelează la ajutorul lui Amin, un pescar priceput şi împreună, cei doi încearcă să împiedice alunecarea peştilor spre Dunăre. Cu toate acestea, ei nu reușesc, fiindcă în adâncurile apelor „stau puterile” tainice, împotriva cărora oamenii nu pot acționa.

Amin a reușit să intre în apele învolburate abia în cea de-a treia…

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in