Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu (la naștere, Vasile Costache Voicu) a fost un scriitor și medic român.

Vasile Voiculescu | Opere | Materiale Liceunet

  • În Grădina Ghetsemani
  • Șarpele Aliodor

Vasile Voiculescu | Opere

Dintre operele sale amintim următoarele:

1. Poezie

  • Poezii, București (1916)
  • Din țara zimbrului, Bârlad (1918)
  • Pârga, Editura Cartea românească, (1921)
  • Poeme cu îngeri, Editura Cartea Vremii, (1927)
  • Destin, Editura Cartea românească, (1933)
  • Urcuș (poeme), Fundația pentru literatură și artă, (1937)
  • Întrezăriri (poeme), Fundația pentru literatură și artă, (1939)
  • Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu (1964)

2. Proză

  • Capul de zimbru, nuvele postume, 1966
  • Ultimul berevoi, nuvele postume, 1966
  • Zahei orbul, roman scris între 1947- 1958 dar publicat postum, 1966

3. Dramaturgie

  • Duhul pământului, volum ce conține piesele „Umbra” și „Fata ursului”
  • Demiurgul, 1943
  • Gimnastică sentimentală, 1972
  • Pribeaga

Vasile Voiculescu | Date despre autor

Născut în data de 27 noiembrie 1884 la Pârscov, județul Buzău, Vasile Voiculescu s-a remarcat în special ca poet și prozator, deși a fost și dramaturg.

Voiculescu își începe studiile la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902 - 1903), apoi se decide să continue la Facultatea de Medicină, luându-și apoi doctoratul în medicină în 1910. În timpul primului război mondial este medic militar la Bârlad, unde participă la serile culturale ale lui Al. Vlahuță.

Debutul editorial al lui Voiculescu se realizează în anul 1916 cu volumul „Poezii”. Începând cu același an, el colaborează la „Flacăra” lui C. Banu, ca urmare a unei recomandări venite din partea lui Alexandru Macedonski. În anul 1918, Voiculescu este distins cu Premiul Academiei pentru volumul „Din țara zimbrului și alte poezii”.

Inspirația inițială a lui Voiculescu se trage din opera lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță și George Coșbuc. În perioada interbelică, lirica acestuia se distinge prin apariția elementului religios, provocată de convingerea că Dumnezeu există. Înclinația spre sentimentul religios este transpusă în simboluri și alegorii. Astfel, opera lui Voiculescu se încadrează în curentul tradiționalismului interbelic, care se va transforma ulterior în poezia gândiristă. Temele religioase preferate de Voiculescu sunt Nașterea, vizita Magilor și  moartea Mântuitorului. Apar treptat influențele și semnele apariției expresionismului: tumultul vieții pulsând în vegetația din jur, sufletul devine spațiul frământărilor interioare pre-apocaliptice.

Vasile Voiculescu a fost distins cu numeroase premii pentru activitatea sa literară. În anul 1939, primește Premiul pentru literatură al Editurii Fundațiilor Regale, urmând ca, doi ani mai târziu, în 1941, să primească Premiul național de poezie. I se acordă și Premiul Societății Scriitorilor Români pentru volumul „Poeme cu îngeri”.

După 1948, Voiculescu a fost condamnat pentru convingerile sale democratice, fiind întemnițat la vârsta de 74 de ani și interzicându-i-se să publice. Dintr-o eroare judiciară, a fost condamnat la patru ani de detenție în închisorile comuniste, între 1958 și 1962. În închisoare se îmbolnăvește de cancer și moare, doborât de boală, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, la București.

Vasile Voiculescu
Produsele noastre pentru Vasile Voiculescu