Încadrare în modernism

În poezia română se dezvoltă, alături de direcția tradiționalistă, o direcție modernistă care impune creații de inspirație citadină cu o expresie artistică intelectualizantă, mai puțin accesibilă oricărui cititor prin semnificațiile sale. Aceasta se petrece în contextul literaturii interbelice, datorită impunerii teoriei sincronismului lovinescian.

O astfel de poezie se întâlnește încă din anul 1927, când poetul Tudor Arghezi publică volumul „Cuvinte potrivite”. Adept al esteticii urâtului, împrumutată din creația scriitorului francez Charles Baudelaire, poetul român consideră că în artă se pot bucura de valoare estetică și cuvinte neconvenționale („puturoase”), că termeni precum „bube”, „mucegaiuri” și „noroi” pot să devină motive literare. Această concepție este ilustrată și în poezia Testament, una dintre cele mai cuprinzătoare arte poetice ale literaturii române.

Tema poeziei o reprezintă condiția creatorului și a creației poetice, considerată o moștenire spirituală lăsată de poet cititorului. Textul este conceput sub forma unui monolog adresat cu o tonalitate părintească de către eul liric unui fiu spiritual, cititorul. Această tematică este abordată în manieră tipic modernistă: poetul-meșteșugar imaginează o lume care o înlocuiește pe cea tradițională, însă fără a o elimina complet. Este vorba despre o lume a termenilor neconvenționali, în care cuvintele „frumoase” și „urâte” conviețuiesc nestingherite.

Titlul poeziei conține un element de paratext care instituie un orizont de așteptare asupra cititorului. Acesta are două accepțiuni: una denotativă (testamentul fiind un act juridic prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi îndeplinite după moarte), iar cealaltă, conotativă (testamentul reprezentând în creația argheziană nu o moștenire materială, ci una spirituală, lăsată de către poet urmașilor cititori sau viitorilor truditori ai condeiului).

Structura poeziei este alcătuită din șase strofe cu un număr inegal de versuri, trăsătură specifică poeziilor moderniste. Incipitul este conceput ca o adresare directă a eului liric arghezian către fiul spiritual-c...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in