Estetica urâtului

Tudor Arghezi este cunoscut drept un adevărat revoluționar al limbajului poetic românesc modern, prin introducerea „esteticii urâtului” în lirica sa. Acest concept denumește o tendință literară bazată pe separarea de conservatorismul ce definește limbajul poetic de până atunci prin valorificarea unor termeni inediți, considerați a fi necorespunzători din punct de vedere estetic.

Poezia „Flori de mucigai”, publicată în deschiderea volumului cu același nume, apărut în anul 1931, constituie un exemplu grăitor pentru prezența esteticii urâtului în lirica argheziană. Urmând exemplul lui Charles Baudelaire în volumul „Florile răului”, Arghezi consideră că poezia este prea complexă pentru a avea în vedere doar termenii general acceptați ca fiind „frumoși”. Așa cum Baudelaire a ales periferia Parisului (departe de a fi strălucitoare sau luxoasă) drept sursă de inspirație, Arghezi s-a inspirat din experiența în închis...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in