Disidența anticomunistă

În această parte a lecției te vei informa cu privire la disidența anticomunistă. Expresia „disidență anticomunistă” se referă la lupta împotriva regimului comunist pe care oameni din diferite clase sociale - țărani, studenți, intelectuali - au purtat-o prin diferite mijloace - greve, revolte, proteste, rezistențe armate în munți - .

Pentru mai multe detalii despre acest subiect important, care intră la examenul de Bacalaureat, citește în continuare „Disidența anticomunistă.”

Pentru a reuși să pună în practică măsurile precum colectivizarea, industrializarea etc. comuniștii au înființat în august 1948 Direcția Generală a Securității Poporului (DGSP) – Securitatea – care era de fapt poliția politică comunistă. Scopul principal al acestei instituții era identificarea și eliminarea „dușmanilor poporului”: persoanele considerate suspecte erau supravegheate îndeaproape, urmărite, li se interceptau convorbirile și corespondența, iar dacă erau catalogate drept „dușmani” ai regimului erau supuse la muncă silnică, bătăi, internați în spitale de psihiatrie, condamnați la ani grei de temniță în închisorile comuniste de la Sighet, Râmnicu-Sărat, Gherla, Aiud, Pitești etc.. Cu toate acestea, au existat oamenii ce au avut curajul de lupta, astfel, comunismul a avut dintotdeauna opozanții săi, fenomen cunoscut ca „disidența anticomunistă”; înăsprirea condițiilor de viață și a restricțiilor regimului a făcut ca rezistența anticomunistă să ia amploare în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Au existat numeroase greve ale muncitorilor, revolte țărănești, rezistența armată din munți, protestul intelectualilor ș.a.

Printre primii „dușmani ai poporului” care au fost închiși și executați trebuie să amintim membrii partidelor politice interbelice: Iuliu Maniu, Constantin I.C. Brătianu ș.a. Alături de ei au avut de suferit numeroși intelectuali și oameni de cultură sau slujitori ai bisericii precum monseniorul Vladimir Ghika. De altfel, închisorile din perioada comunistă pot fi catalogate după tipul de personalități pe care le-au adăpostit. Putem vorbi astfel de:

închisori comuniste de anchetă: Rahova;
închisori comuniste de tranzit: Jilava, Văcărești;
închisori comuniste folosite ca lăgare de muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră și cele din Balta Brăilei: ...