Regimul antonescian

Una dintre figurile importante ale istoriei noastre recente este cea a mareșalului Antonescu, celebrul cadru militar care a jucat un rol atât în cel de-al Doilea Război Mondial, cât și pe scena politică internă. Încă din copilărie, micul Ion a avut o conexiune cu armata datorită tatălui său care era cadru militar. Urmând o școală în domeniu, el va fi sublocotenent la Regimentul 1 Roșiori. S-a remarcat în perioada studiilor prin zelul de care a dat dovadă, dar și prin faptul că punea sub semnul întrebării deciziile superiorilor săi, ieșindu-le din cuvânt atunci când el considera că aceștia greșesc. În Răscoala din 1907 a reușit să îi convingă pe țăranii români din zona Galațiului să nu intre în oraș pentru a-l devasta. Datorită succesului, la ordinul regelui Carol I, prințul moștenitor Ferdinand l-a felicitat. În cel de-al Doilea Război Balcanic, Antonescu a fost nelipsit, făcând parte dintr-un corp expediționar.

Când România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei, în 1916, Antonescu a fost șef al statului major al generalului Constantin Prezan. În condițiile invadării României de către trupele germane în vara aceluiași an, lui Antonescu i s-a oferit șansa să conceapă planul de apărare al Bucureștiului. După retragerea armatei și a familiei regale la Iași, viitorul conducător al României avea să coopereze cu Averescu și Prezan în realizarea planurilor de apărare a Moldovei împotriva germanului von Mackensen care amenința ce a mai rămas din teritoriul unei Românii așa numite libere. După război avea să fie amintit ca un brav luptător, cu toate că nici pe departe nu se bucura de popularitatea lui Averescu care, pe fondul suportului popular, a reușit să pună bazele unei formațiuni politice.

În perioada interbelică ieșirile sale au fost puține. El a participat în campania publică ce avea ca scop înduplecarea Marilor Puteri de la Conferința de Pace de la Paris pentru a recunoaște unirea Transilvaniei cu România, deși România ieșise la un moment dat din război. Oamenii politici români au vrut să-l facă atașat militar pentru ambasada din Paris, dar a fost refuzat de francezi, imputându-i-se ieșirile sale xenofobe. În plus, suferea de schimbări rapide de stare, de la calm la nervozitate și viceversa. Cu toate acestea, avea să se remarce în străinătate, pentru o scurtă perioadă de timp, în anii ’20. Când s-...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in