De la stalinism la național-comunism în România

Eseu despre stalinism și naţional-comunism în România

...

Imediat după venirea lui Ceaușescu la putere, în 1965, este adoptată o nouă Constituție prin care ţara noastră este proclamată Republica Socialistă România. Totodată, nouă ani mai târziu, în 1974, Nicolae Ceaușescu devine primul președinte al României. Începând cu anii 1980, conducătorul, sprijinit de consoarta sa (Elena Ceaușescu), reinstaurarează treptat controlului total al partidului asupra sferelor politice, culturale, ştiinţifice, introduce sistemul rotirii cadrelor pentru a evita consolidarea poziţiilor vreunuia dintre colaboratori, marginalizează grupurile contestatare din partid, ajungând să-și promoveze în plan politic propriile rude.

În ceea ce privește politica externă a României în perioada național-comunistă, la sfârșitul anilor ’80 Ceaușescu izolează țara în plan politic .El este marginalizat de statele occidentale datorită faptului că nu a respectat Actul Final al Conferinței de la Helsinki prin care se angaja să respecte drepturile cetățenilor. Totodată, România este izolată și în cadrul blocului sovietic, căci în marea majoritate a statelor comuniste liderii sun înlocuiți cu niște conducători de tip reformist precum Gorbaciov în URSS, lucru neagreat de Ceaușescu, membru al vechii gărzi. Nemulțumirile cetățenilor și izolarea politică a țării vor duce treptat la căderea rapidă a regimului, lucru ce avea să se întâmple în decembrie 1989.