Testul 20

Subiectul I

Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „La început, perspectivele de succes ale Conferinței de la Constantinopol păreau luminoase. Britanicii au propus convocarea ei, iar rușii au consimțit fără întârziere să participe. [...] Nimeni nu i-a invitat pe români [...], întrucât puterile continuau să le considere țara un teritoriu dependent de Imperiul Otoman și considerau «Chestiunea românească» drept o problemă minoră. Conferința, care a ținut de la 12 decembrie 1876 până la 20 ianuarie 1877, s-a dovedit un eșec. [...] Conferința a dus la o înrăutățire a relațiilor între Turcia și România. Pentru a para amestecul Puterilor în treburile otomane interne, Sultanul promulgase, la 23 decembrie 1876, o «reformă a Constituției». Oricare ar fi fost motivația actului, el a provocat un tumult deosebit în România, pentru că se referea la aceasta ca la o «provincie privilegiată» și o declara parte integrantă și permanentă a Imperiului Otoman. S-au exprimat proteste vii din partea Consiliului de Miniștri și a Camerei Deputaților de la București, care au subliniat că Principatele Române fuseseră întotdeauna suverane, «fapt» consemnat în Tratatul de la Paris din 1856, care recunoscuse valabilitatea «capitulațiilor», așa cum erau cunoscute în secolul al XV-lea înțelegerile dintre sultani și domnitorii Moldovei și ai Țării Românești.” 

(K. Hitchins, România 1866-1947)

B. „Sub pretextul că independenţa României nu era recunoscută şi că aliatul rus îi va reprezenta corect interesele, delegatul român nu a fost admis la discuţiile de la San Stefano din 1878 […]. Clauzele Tratatului [de la San Stefano] pentru România erau: […] îi era recunoscută independenţa; […] Rusia relua sudul Basarabiei […] şi îşi aroga dreptul de tranzit prin teritoriul României spre Bulgaria, unde trupele ar fi urmat să rămână încă doi ani. […]

Unanimitatea forţelor politice româneşti în a respinge atât cedarea sudului Basarabiei cât şi tranzitul armatei ruse a creat o acută tensiune în relaţiile dintre Bucureşti şi Petersburg. Ţarul Alexandru, care ameninţase cu ocuparea ţării şi dezarmarea armatei române, a primit răspunsul de curaj şi demnitate al domnitorului Carol I: «armata care s-a luptat la Plevna […] va putea fi zdrobită, dar nu va reuşi nimeni niciodată să o dezarmeze». […] Foştii aliaţi se îndreptau spre o confruntare, când schimbările din contextul internaţional au venit în sprijinul României. Marile avantaje pe care şi le asigurase Rusia prin Tratatul de la San Stefano îngrijorau Anglia şi Austro-Ungaria. Pentru a evita noi conflicte a fost convocat Congresul de la Berlin, care a revizuit clauzele de la San Stefano. România nu a fost admisă ca stat participant […].”

(F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi documentul internațional din 1856, precizat în sursa A. 2 puncte

2. Precizaţi, din sursa B, o informaţie referitoare la clauzele Tratatului din 1878. 2 puncte

3. Menţionaţi două spații istorice la care se referă atât sursa A, cât și sursa B. 6 puncte

4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că armata română a participat la lupta de la Plevna. 3 puncte

5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte

6. Prezentaţi două fapte istorice desfășurate în spațiul românesc, în perioada 1848-1857, care au contribuit la formarea statului român. 6 puncte

7. Menţionaţi o asemănare între două măsuri adoptate în plan intern, în timpul domniei lui Al. I. Cuza (1859-1866). 4 puncte

Rezolvare

1. Documentul internațional din 1856, precizat în sursa A, este Tratatul de la Paris.
2. O informație referitoare la clauzele Tratatului din 1878, prezentă în sursa B, este ...

Subiectul II

Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

„ În iulie 1475, flota otomană cucereşte Caffa şi aduce hanatul tătar al Crimeii sub directa subordonare a Imperiului Otoman, transformându-l, timp de trei secole, în cel mai eficient instrument de intervenţie militară în Europa răsăriteană. Strategic, poziţia Moldovei se agravează, tătarii fiind forţa războinică de temut care va pune mereu în pericol hotarele răsăritene ale Moldovei (şi ale Valahiei).

În vara lui 1476, cei care atacă primii pe Ştefan cel Mare sunt tătarii, obligându-l pe [domnitor] să-şi rupă oastea în două pentru a putea face faţă deopotrivă acestora şi înaintării otomane. Mehmet II însuşi pătrunde în Moldova şi-l înfrânge pe Ştefan [cel Mare] la Războieni (26 iulie). Turcii nu pot supune însă Moldova. Cetăţile ei rezistă asediilor otomane, iar teama de o intervenţie a Ungariei […] îl sileşte pe Mehmed II să se retragă. Ştefan [cel Mare] urmăreşte îndeaproape armata otomană, pătrunde, la rându-i, în Ţara Românească şi o readuce în tabăra antiotomană (1476). Trimite apoi soli la Veneţia şi la Roma, încercând să reanime coaliţia antiotomană. […]

O nouă invazie a turcilor în Moldova, în 1484, se încheie cu ocuparea cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă, de la Marea Neagră, două dintre bastioanele de rezistenţă ale Moldovei şi «cheile» drumurilor comerciale dinspre Marea Neagră spre Ungaria şi Polonia. De acum înainte, Marea Neagră devine un «lac turcesc», iar Moldova este expusă direct atacurilor otomane. Din 1487, Moldova reîncepe să plătească tribut Porţii Otomane, aşteptând timpuri mai bune pentru reluarea ostilităţilor.” 

(I. Bulei, O istorie a românilor)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi domnitorul Moldovei precizat în sursa dată. 2 puncte

2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte

3. Menţionaţi lupta din 1476 și o acțiune desfășurată de otomani în contextul acestei acțiuni militare, la care se referă sursa dată. 6 puncte

4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la tătari. 6 puncte

5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la evenimentele din perioada 1484-1487, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte

6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia constituirea statului medieval Moldova s-a realizat în secolul al XIV-lea și prin acțiuni desfășurate în plan intern. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte

Rezolvare

1. Numele domnitorului, precizat în sursa dată, este ...

Subiectul III

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluția statului român în secolul al XX-lea, având în vedere:

- prezentarea unui principiu politic consacrat prin Constituția din 1923;

- precizarea legii fundamentale adoptate în România, în deceniul patru al secolului al XX-lea și menţionarea a două prevederi ale acesteia;

- menționarea a două asemănări între prevederile Constituției din 1948 și cele ale Constituției din 1952;

- formularea unui punct de vedere referitor la evoluția politică a României în deceniul șapte al secolului al XX-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea eseului, evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Eseu despre evoluția statului român în secolul al XX-lea

După ce au trecut prin infernul războiului de masă, ce a lăsat urme inconfundabile asupra societății, românii au obținut cele mai mari satisfacții pe care statul le oferise de la realizarea primei unificări și realizării independenței: marea unire, care a reprezentat împlinirea idealului național, integrarea