Rolul modurilor și timpurilor verbale

Verbul este considerat a fi nucleul comunicării în cadrul tuturor enunțurilor. Acesta constituie o sursă semnificativă a expresivității artistice, care apare nu doar la nivelul conținutului semantic, ci și la cel al structurii lingvistice (verbe, locuțiuni) și al claselor morfologice tipice (moduri, timpuri, persoană).

În analiza oricărui text literar este importat să luăm în considerare rolul stilistic al modurilor și al timpurilor verbale. Acestea întăresc mesajul operei, contribuind, în același timp, și la conturarea atmosferei create de către autor, după cum urmează:…

...

Rolul modurilor verbale

  1. Modul indicativ

Acest mod verbal sugerează caracterul obiectiv al evenimentelor și stărilor exprimate. Relația de opoziţie cu modul conjunctiv indică diferențele dintre ceea ce este real şi ireal, dintre posibilitate și certitudine.

Așadar, modul indicativ exprimă o acțiune pe care emițătorul o consideră ca fiind reală și sigură, nu doar realizabilă, așa cum se petrece în cazul altor moduri verbale.

Exemplu:

„Viaţa muntenilor e grea; mai ales viaţa femeilor. Uneori stau văduve înainte de vreme, ca dânsa.” („Baltagul”, Mihail Sadoveanu)

  1. Modul imperativ

Modul imperativ este unul dintre indicatorii comunicării directe. El poate exprima: un ordin, un îndemn, un sfat, o rugăminte sau o urare. Acesta:

  • indică dorinţa emiţătorului de a cauza sau a opri/ evita o acțiune

  • indică atitudini şi sentimente, ceea ce implică subiectivitate (spre deosebire de obiectivitatea presupusă de modul indicativ)

  • reprezintă o marcă textuală a stilului …

...


Rolul stilistic al timpurilor verbale

Timpul reprezintă cea mai complexă categorie în cadrul analizei verbelor, constituind principalul reper în definirea stilului beletristic. De timpurile verbale depind atât perspectiva spațială (prim-plan, planuri de adâncime), cât și perspectivele temporale.

  1. Timpul prezent

Timpul prezent exprimă o acţiune petrecută în momentul vorbirii. Această acțiune este  caracterizată de continuitate, ea neavând perspectiva încheierii.

Acest timp verbal:

  • Acoperă toate cele trei perspective temporale: trecutul, prezentul și viitorul

  • Conferă acțiunii un ritm alert, dinamizând-o

  • Creează impresia desfășurării acțiunii sub ochii cititorului

  • Creează impresia autenticității și a preciziei

  • Are capacitatea de a readuce la viață evenimentele trăite de către narator/personaje

  • Într-o operă lirică, timpul prezent exprimă intensitatea unui sentiment, valorizând prezentul în opoziție cu trecutul sau viitorul

  • Tot în operele lirice, timpul prezent contribuie la depășirea limitelor semantic-temporale specifice

  • Presupune suprapunerea timpului narării și a celui în care se petrece un anumit eveniment (perspectivă sincronică)

  • Sporește dramatismul operei, dar și efectul surprizei asupra cititorului

  • Prezentul istoric și cel dramatic, însoțit de verbe la timpuri trecute, contribuie la crearea tehnicii basoreliefului, prin intermediul căreia faptele și figura eroului sunt aduse în prezent. Prin opoziție, adversarii acestuia sunt împinși în trecut.

  • Prezentul liric evidențiază opoziția dintre perspectivele temporale, favorizând prezentul în detrimentul timpului trecut sau al celui viitor

  • Prezentul evocativ (în reprezentările ficționale) creează efectul deschiderii trecutului către prezentul narării și al receptării

  • Prezentul gnomic este specific meditațiilor filosofi…

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in