Rolul indicațiilor/notațiilor scenice

Indicațiile scenice, cunoscute și ca notațiile autorului sau didascaliile (cuvânt provenit din grecescul didaskalia, desemnează caietele cu însemnări primite de către actori înaintea unei reprezentații) sunt instrucțiunile autorului unei piese de teatru, realizate în vederea unei interpretări corespunzătoare a operei pe scenă.

Didascaliile se adresează în primul rând actorilor și regizorului piesei, dar contribuie și la o mai bună înțelegere a acesteia de către un eventual cititor. Ele oferă informații privind:

  • Mimica actorilor
  • Limbajul personajelor
  • Intonația acestora
  • Comportamentul lor
  • Vestimentația
  • Elemente de decor
  • Detalii ale acțiunii (timp, spațiu)

Indicațiile scenice nu se citesc niciodată cu voce tare, ci se urmează de către actori și realizatorii spectacolului. În anumite reprezentări moderne ale pieselor de teatru, se obișnuiește devierea de la aceste indicații în vederea unei interpretări personale a regizorului care se ocupă de redarea acestora pe scenă. Aceste abateri nu sunt, însă, recomandate.

Clasificare didascalii

Didascaliile se clasifică astfel:

a) Indicații scenice externe

  • Didascalii paratextuale (titluri)

Acestea reprezintă primele elemente prezentate cititorului sau unui eventual spectator pe afișul stagiunii. Ele ajută la imaginarea reprezentării piesei, în vederea vizionării ei ulterioare. 

  • Didascalii generice

Acestea au legătură cu specia dramatică în care este încadrată piesa: fie comedie, fie tragedie, fie dramă (sau subspecii ale acestora). Indicațiile generice au rolul de a  coordona publicul receptor, stabilind cad...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in