Perspectiva narativă

Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al autorului sau unghiul din care acesta prezintă evenimentele, situațiile.

În proza narativă tradițională este dominant naratorul omniscient (de exemplu, în opere precum „Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon sau de „Ion” de Liviu Rebreanu), în vreme ce proza modernă optează pentru focalizarea internă, ce presupune un narator care deține în același timp funcția de personaj, reprezentativ în acest sens este romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” al lui Camil Petrescu. Focalizarea multiplă este, de asemenea, caracteristică prozei moderne, fiind o asociere a mai multor instanțe narative, precum multitudinea de puncte de vedere ce includ narator și personaje sau numai personaje. Exemple de focalizare multiplă sunt ilustrate în „Enigma Otiliei” de George Călinescu sau „Patul lui Procust” de Camil Petrescu.

Caracteristicile fiecărui tip de perspectivă narativă (perspectivă omniscientă, perspectivă internă - subiectivă, perspectivă externă - obiectivă, perspectivă multiplă), precum și alte detalii de care ai nevoie pentru a rezolva cât mai bine subiectul II de la examenul de Bacalaureat le-am inclus într-un ghid destinat exclusiv acestui subiect.

Iată și câteva exemple de rezolvare a cerințelor întâlnite în cadrul subiectelor e la Bacalaureat:

• Oraș patriarhal de Cezar Petrescu
• Donna Alba de Gib Mihăescu
• Înmormântarea lui Urcan bătrânul de Pavel Dan
• Cântecul iubirii de Liviu Rebreanu
• Golanii de Liviu Rebreanu
• Isabel și apele diavolului de Mircea Eliade
• Arhanghelii de Ion Agârbiceanu
• Adam și Eva de Liviu Rebreanu
• Întâmplări din irealitatea imediată de Max Blecher
• Adam și Eva de Liviu Rebreanu
• Venea o moară pe Siret de Mihail Sadoveanu