Diversitate tematică, stilistică și de viziune în opera marilor clasici

În urma influenței societății „Junimea”, precum și a revistei „Convorbiri literare”, s-a creat un climat prielnic pentru dezvoltarea unei modalități diferite de înțelegere a literaturii române. În acest context, au existat cinci mari personalități care au funcționat înaintea timpului lor, impunându-se conștiinței publice: Titu Maiorescu, Ioan Slavici, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Mihai Eminescu.

Titu Maiorescu

Titu Maiorescu a fost preocupat îndeosebi de forma în care limba română se utiliza și evolua, fapt evidențiat de studiul său denumit „Despre scrierea limbii române” (1866). În acest studiu, Maiorescu susține necesitatea utilizării principiului fonetic în scriere. Acesta recomandă ortografia pe care o folosim și în prezent, având un rol decisiv în definitivarea formei de prezentare a limbii române.

Critic vehement al limbajului presei și al „beției de cuvinte”, el argumentează nevoia echilibrului dintre neologisme și vechile cuvinte românești. În această perioadă se dezvoltase o tendință masivă de a împrumuta cuvinte din limbi străine (îndeosebi din franceză). Maiorescu argumenta că, în lipsa necesității introducerii unui nou cuvânt pentru care nu există corespondent în limba română, aceste împrumuturi nu au sens.

În studiul intitulat „O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867”, Maiorescu expune și argumentează criteriile ce conferă valoare artistică unei opere. Reacționând la versurile fără valoare, dar cu pretenții de poezie, el eliberează calea pentru cei care urmau să devină marii clasici ai literaturii române.

Ioan Slavici

Contribuția lui Ioan Slavici la cristalizarea limbii române s-a realizat îndeosebi prin preocuparea acestuia pentru...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in