Versuri

Afară vîntul se jălește,

Izbindu-se de crengi uscate,

Și-n jur singurătatea crește

Pe cînd suspin încet și trist.

 

Luna aruncă raze reci

Peste pămîntul amorțit,

Ce parcă doarme-un somn de veci,

Pe cînd eu stau ca aiurit.

 

De-aceea cat să mă înșel

C-un cîntec fără înțeles,

S-alung urîtul, căci cu el

De-un timp stau atît de des!