Ștefan Petică

Ștefan Petică, supranumit de George Călinescu „întâiul poet simbolist declarat” s-a făcut remarcat nu numai prin poeziile pe care le-a scris, ci și datorită articolelor literare, economice, estetice, de sociologie, filozofie, artă sau istorie.

Ștefan Petică | Opera

• „Păcatul strămoșesc” (dramă în 3 acte - lucrare pierdută) ,1895
• „Notarul furtună” (libretul dramei în 3 acte, operă comică - lucrare pierdută), 1897
• „Momentul național în artă” în „România Jună”, 1900
• Articole în „Economia națională”, 1900
• „Solii păcii” (dramă în 3 acte), 1900
• „Herzen și Turgheniev”, articol în „România Jună”, 1900
• „Arta Națională”, articol în „România ilustrată”, 1901
• „Fecioara în alb”. „Când vioarele tăcură”. „Moartea visurilor”, 1902
• „Frații. Dramă în patru acte”, 1903
• „Morfologia socială”,1903
• „Sociologia veche și sociologia nouă” (Conferința ținută la Congresul științific de Ștefan Petică), 1903
• „Cântecul Toamnei”. Serenade Demonice. Poeme de Ștefan Petică”, 1909
• „Moartea visurilor”, „Serenade Demonice” (schițe, amintiri; articole de critică literară, sociologie, estetică, risipite și semnate cu pseudonim)
• Studii privind poezia franceză (St. Mallarmé), germană (Stephen Georg, Hugo von Hoffmanstal, Wagner)
• „Prietenii poporului” (comedie politică)

Ștefan Petică | Date despre autor

Ștefan Petică s-a născut în data de 22 ianuarie 1877, în localitatea Bucești din județul Galați, într-o familie de țărani răzeși. A început studiile în satul natal, iar pentru gimnaziu și liceu s-a mutat la Tecuci, respectiv Brăila.

A publicat primele articole în anul 1854 în revista „Munca”, iar în anul 1895 pune bazele revistei „Propășirea”, însă nu va publica decât un număr. Un an mai târziu devine unul dintre colaboratorii revistei „Lumea nouă literară și științifică”.

În anul 1898 susține examenul de Bacalaureat la București, iar apoi se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie și la Facultatea de Matematică din București. Tot în acest an, revista „Lumea nouă” anunța că urmează să fie publicate o dramă în trei acte intitulată „Păcatul strămoșesc”, un roman denumit „Vis primăvăratec” și comedia „Notarul Furtună”. Niciuna dintre aceste lucrări nu a mai fost găsită.

În perioada februarie 1899 - ianuarie 1900 este secretar de redacție al revistei „Literatorul” și, în același timp, participă la serile simboliste ale lui Alexandru Macedonski. Între 1900-1902 este colaborator pentru „Literatură și artă română” și „România jună” și tot în această perioadă publică volumele „Fecioara în alb”, „Când vioarele tăcură”, „Moartea visurilor” și piesa de teatru „Solii păcii”.

În anul 1903 se îmbolnăvește de tuberculoză și publică drama „Frații”. Tot atunci renunță la postul de bibliotecar la Ministerul Domeniilor din București și se întoarce la Bucești, satul natal. Încetează din viață în data de 17 octombrie 1904 și este înmormântat în curtea bisericii din Bucești.