Versuri

Ieri am găsit pe banca solitară
Din parc un biet mănunchi de flori trecute...
Sărmane flori ! Ce mîini necunoscute
V-au strîns la piept și-apoi vă aruncară ?

La ce-ntîlnire mărturii tăcute
Mi-ați fost ? Ce ochi cuminți ori plini de pară,
Privind la voi cu drag, se bucurară
Și v-au uitat apoi așa de iute ?...

Săltau atîția fluturi pe cîmpie
Cînd străluceați în roua dimineții...
Ce v-ați făcut mireasma timpurie ?...

Ce triste-mi stați acuma, și zdrobite !
Nu vreau să plîng... O clipă-i visul vieții...
Flori veștede, flori moarte, flori iubite !...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in