Ștefan Augustin Doinaș

Ștefan Augustin Doinaș a fost un poet, eseist, traducător și academician român.

Ștefan Augustin Doinaș | Opere

1. Poezie

  • Cartea mareelor, 1965
  • Omul cu compasul, 1966
  • Seminția lui Laokoon, 1966
  • Ipostaze, 1967
  • Alter ego, 1970
  • Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte, 1972
  • Papirus, 1974
  • Anotimpul discret, 1975
  • Hesperia, 1983
  • Vânătoare cu șoim, 1985
  • Interiorul unui poem, 1990
  • Arie și ecou, 1991
  • Lamentații, 1993
  • Aventurile lui Proteu, 1995
  • Alexandru refuzînd apa, 1995
  • Poetul si marea

2. Proză

  • Povești cum altele nu-s, 1974
  • Povestea celor zece frați, 1976
  • T de la Trezor, 2000

3. Teatru

  • Brutus și fiii săi, tragedie, 1996

Ștefan Augustin Doinaș | Date despre autor

Ștefan Augustin Doinaș, pe numele său real Ștefan Popa, s-a născut în data de 26 aprilie 1922 în localitatea Cherechiu, din comuna Sântana, județul Arad. Studiile primare le-a făcut în satul natal, iar cele liceal la Liceul „Moise Nicoară” din Arad.  

Încă din timpul liceului Ștefan Augustin Doinaș este pasionat de poeziei și citește creațiile unor nume importante din literatura română, precum: Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Octavian Goga, George Coșbuc sau Tudor Arghezi. Debutul literar are loc în anul 1939 când publică o poezie în „Jurnalul literar”.  

Finalizează liceul în anul 1941 și pleacă la Sibiu și se înscrie la Facultatea de Medicină, însă, în același timp, frecventează și cursurile Facultății de Litere și Filosofie, urmând ca în anul 1944 să se transfere la această facultate. În anul 1947, câștigă premiul „Eugen Lovinescu” cu volumul „Alfabet poetic”, pe care însă nu mai reușește să îl publice din cauza instaurării regimului comunist. După terminarea facultății, în anul 1948, devine profesor în satul său natal, iar apoi predă limba română la Hălmagiu și Gurahonț.  

În anul 1955 renunță la cariera în învățământ și se mută în București, câștigându-și existența din stilizări. Totodată, reușește să publice câteva dintre textele proprii, iar în anul 1956 devine redactor al revistei „Teatru”. Este arestat în data de 3 februarie 1957 și condamnat la un an de închisoare pentru „omisiune de denunț” întrucât primise informații despre revoluția din Ungaria. A fost eliberat în data de 5 februarie 1958, iar câteva luni mai târziu s-a căsătorit cu Irinel Liciu, primă balerină la Operă. Până în anul 1963 i se interzice activitatea literară.  

În anul 1964 publică volumul de poezii „Cartea mareelor”, care include texte preluate din volumul „Alfabet poetic”, dar și versuri scrise recent. În perioada următoare publică volumele „Omul cu compasul”, „Seminția lui Laocoon”, „Papyrus”, iar în anul 1978 reușește să publice volumul „Alfabet poetic”.  

În anul 1989 devine membru Academiei Române, iar data de 22 februarie 1993 devine senator. A încetat din viață în data de 25 mai 2002.

Produsele noastre pentru Ștefan Augustin Doinaș