Situația Țărilor Române după anul 1848

Convenţia de la Balta-Liman (1849) și Mișcarea unionistă

După intervenția militară otomană ce a pus capăt revoluției din Țara Românească, în anul 1849 Imperiul Otoman şi Imperiul Țarist au semnat o convenție, numită „Convenţia de la Balta-Liman” ale cărei prevederi erau: numirea domnitorilor români de către Imperiul Otoman şi Rusia pentru o durată de 7 ani şi înlocuirea Adunărilor cu Divanuri alcătuite din boieri care erau numiţi de domn, precum și reintroducerea Regulamentelor Organice. 

Domnitorii nu mai erau aleși, ci erau numiți de către țar și sultan. Au venit astfel la conducerea țării domnii regulamentari: Grigore Alexandru Ghica în Moldova şi Barbu Ştirbei în Ţara Românească, până în 1856. În timpul domniei lor s-au continuat reformele pentru modernizarea instituțiilor țării, ei fiind adepții unui reformism al statului de tip iluminist.

Cum numeroși revoluţionari au plecat în străinătate, domnitorul Moldovei (Grigore Alexandru Ghica) va permite revenirea acestora în ţară, spre deosebire de domnitorul Țării Românești, care a preferat să ...