Revoluția română de la 1848

Introducere

În anul 1848 izbucnesc revoluţii în majoritatea statelor europene. Scopul acestor revoluții era înlocuirea regimurilor politice absolutiste cu regimuri liberale și adoptarea unor constituţii moderne care să prevadă respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, separarea puterilor în stat, extinderea dreptului de vot, împroprietărirea ţăranilor etc.

Revoluția română de la 1848 este unul dintre cele mai importante evenimente din istoria modernă a României. Nicolae Bălcescu, unul dintre liderii revoluției pașoptiste, avea să afirme în „Mersul revoluţiei în istoria românilor” faptul că „revoluţia europeană a fost ocazia, iar nu cauza revoluţiei române”.

Programele revoluționare prezentate în fiecare principat românesc au demonstrat caracterul unitar al românilor, dorința de unire într-un singur stat manifestându-se puternic în cadrul Revoluției românești de la 1848. Revoluția română de la 1848 a cuprins Țara Românească, Moldova, Transilvania și Bucovina, fiecare regiune fiind caracterizată de existența unui program revoluționar propriu.

În Principatele Române revoluţia de la 1848 a fost organizată de intelectualii cu vederi liberale proveniţi din rândul micii boierimi, care efectuaseră în majoritatea lor studii la Paris, luând astfel contact cu ideile liberale promovate în occident de Masonerie. Revoluţia a fost astfel pregătită de Societatea Studenţilor Români din Paris, de societatea „Frăţia”, dar şi de Partida Națională.

Partida Națională

Prin intermediul boierilor unioniști care au luat parte activ la mișcarea de emancipare a Țării Românești și a Moldovei în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea, s-a reușit cristalizarea unor importante programe politice și de reformă a Principatelor Dunărene. Aceste programe vor sta mai târziu la baza formării statului român modern. 

Un bun exemplu îl reprezintă Partida Națională, organizație care avea ca scop principal obținerea independenței Principatelor Române prin internaționalizarea acestei probleme, despre care liderii români credeau că pot obține ajutorul Franței sau Angliei.  

Apariția Partidei Naționale a avut influență inclusiv asupra Revoluției pașoptiste din Țara Românească. În anii 1837-1838, Partida Națională, condusă și creată de boierul Ion Câmpineanu, s-a remarcat în cadrul Adunării Obștești a Țării Românești, respingând încălcarea autonomiei țării și redactând Actul de unire și independență și Osăbitul act de numire a suveranului românilor.

Însă, la finalul unui tur diplomatic international al cărul scop era să facă cunoscută situația Principatelor și să caute ajutor împotriva expansiunii amenințătoare a Rusiei Țariste, Ion Câmpineanu și miscarea sa sunt descoperite de autoritățile Țării Românești și, la presiunile Rusiei și Imperiului Otoman, Câmpineanu este condamnat la închisoare, de unde a fost eliberat în 1841. 

Chiar și așa, Câmpineanu și ceilalți membri ai Partidei Naționale vor reprezenta un element central al Revoluției de la 1848 și al înfăptuirii Unirii de la 1859, iar cele două acte întocmite de aceștia în 1838 vor servi drept model pentru creatorii României modern.

• Actul de unire și independență (1838) milita pentru înlăturarea protectoratului rusesc și a suzeranități

...