Suzeranitatea și protectoratul puterilor străine în secolul XIX - începutul secolului XX
Sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea a adus schimbări importante în rolul pe care puteriile străine l-au avut în evoluția politico-administrativă a Principatelor Dunărene (Țara Românească și Moldova).
Aici îți prezentăm parcursul impresionant al istoriei Principatelor Române, de la suzeranitate otomană, protectorat rusesc, garanție colectivă a Marilor Puteri, la obținerea independenței de stat și la realizarea Marii Uniri, evenimente care atestă forța politică și perseverența poporului român în realizarea idealurilor sale.
Suzeranitatea otomană
Începând cu secolul XV, țările române s-au aflat sub dominația Imperiului Otoman. Acesta nu au fost transformate în pașalâcuri, dar s-au aflat sub suzeranitate otomană. Astfel, otomanii au avut o influență majoră în guvernarea românilor. De exemplu, otomanii au introdus domniile fanariote în Țara Românească și în Moldova.
Treptat, influența Imperiului Otoman în zona Balcanilor avea să scadă. Tratatul încheiat între Imperiul Rus și Imperiul Otoman la Kuciuk-Kainargi, în 1774, în urma războiului ruso-turc , îi va conferi Imperiului Rus numeroase beneficii, atât teritoriale, cât și de influență în Balcani. Astfel, în urma acestui tratat, creștinii ortodocși din cuprinsul Imperiului Otoman au primit permisiunea de a naviga sub steagul Rusiei, fapt care a făcut Rusia să-și aroge ulterior statutul de protectoare a creștinilor ortodocși din Balcani. În virtutea acestui statut, Rusia a dorit să sancționeze îndeosebi intervenția Porții în Țara Românească și Moldova.
Protectoratul rusesc
În 1829, un nou război ruso-turc s-a încheiat cu victoria Rusiei și semnarea Tratatului de pace de la Adrianopol, prin care Rusia își sporea privilegiile în zonă și devenea oficial putere protectoare a Principatelor Române. Astfel, referitor la Principatele Române, în cadrul păcii de la Adrianopol a fost elaborat un act separat numit Actul osăbit pentru prinţipaturile Moldova şi Ţara Românească. Potrivit acestuia, cetăţile turceşti poziționate pe malul stâng al Dunării (Turnu, Giurgiu şi Brăila) urmau să fie restituite Ţării Româneşti, iar granița dintre Muntenia și Imperiul Otoman era fixată pe mijlocul Dunării. Tratatul prevedea, de asemenea, libertatea comerţului în Ţările Române, fără obligativitatea de a mai aproviziona Imperiul Otoman, autonomie administrativă și recunoașterea d...
