Consolidarea Unirii și reformele lui Cuza
Recunoașterea unirii
După realizarea Unirii erau necesare reforme care să consolideze și să modernizeze statul român, reforme care vor fi înfăptuite între 1859-1866 și continuate după aceea de către principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen.
Procesul de consolidare al Unirii a fost unul dificil în contextul în care era nevoie de recunoașterea de către Marile Puteri europene, în calitate de garanție, a dublei uniri și a statutului politico-juridic al Principatelor.
Primul pas în consolidarea Unirii a constat în recunoașterea de către Marile Puteri în cadrul Conferinței de la Paris din 1859, dar Unirea deplină ca și recunoaștere internațională va avea loc abia în decembrie 1861, în cadrul Conferinței de la Constantinopol, atunci când Imperiul Otoman în calitate de putere suzerană, va recunoaște Unirea și pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza ca domn unic al celor doua Principate, dar doar pe perioada domniei acestuia (1859-1866).
Odată îndeplinit acest important act internațional, a urmat un întreg set de reforme de ordin politic, economic, social, care vor pune bazele statului român modern la nivel european.
