Referat

„Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România, imaginea sa fiind legată în conştiinţa poporului de realizarea Micii Uniri din 1859. Personalitatea sa a fost marcată de lupta acerbă dusă în timpul revoluţiei paşoptiste, cât şi de eforturile ulterioare pentru realizarea unui obiectiv naţional - unirea.

Având origini fanariote, Cuza primeşte o educaţie europeană, devenind ofiţer în armata moldovenească, iar ulterior dobândind rangul de colonel. În timpul primului ministru Alexandru Ghica, ocupă funcţia de ministru de război al Moldovei şi reprezentant al Galaţiului în divanul ad-hoc de la Iaşi. Fiind o figură proeminentă în politica de la acea dată şi susţinând cu tărie unirea Moldovei cu Țara Românească, a fost nominalizat în ambele ţări de către Partida Naţională, în defavoarea unui prinţ străin, în favoarea căreia se pronunţaseră românii în cadrul rezoluţiilor pentru adunările ad-hoc.

Astfel, profitându-se de o ambiguitate din textul Convenţiei de la Paris,...”