Statul român modern în secolele al XVIII-lea – al XIX-lea

Fragment din eseu

(...) 

După înlăturarea lui Cuza, oamenii politici români au căzut de acord să aducă la conducerea ţării un prinţ străin, aşa cum prevedeau programele politice de la 1848 şi cererile Adunărilor Ad-Hoc din 1857. Cu sprijinul Franţei, este ales în 1866 prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Tot în 1866 este adoptată Constituţia liberală, una dintre cele mai moderne din Europa vremii. Aducerea principelui Carol și adoptarea Constituției de la 1866 au reprezentat acte de afirmare a independenței românilor în raport cu puterea suzerană otomană și au consolidat statul român modern.

Putem afirma astfel că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, statul român s-a angajat într-un amplu proces de consolidare, fapt care a fost posibil datorită terenului pregătit de proiectele politice boierești din secolul al XVIII-lea. Politica reformatoare inițiată de Alexandru Ioan Cuza și Constituția de la 1866 din timpul lui Carol I au dus la câștigarea unui prestigiu internațional al țării și apoi la dobândirea și recunoașterea independenței în 1878.