Domnia lui Carol I (1866-1914). Regatul României și războiul de independență (1877-1878)

După abdicarea lui Al. I. Cuza, oamenii politici români optează pentru aducerea la conducerea ţării a unui prinţ străin, conform prevederilor din programele pașoptiste şi a cererilor Adunărilor ad-hoc (1857). Prima alegere a lui Ion Ghica a fost Filip de Flandra, al doilea fiu al regelui Belgiei, care a refuzat însă.

În final, este ales prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, aducerea lui fiind aprobată printr-un plebiscit. De asemenea, spre sfârșitul lui 1866 - începutul lui 1867 asistăm și la recunoașterea domniei lui Carol pe plan extern.

Regele Carol I împreună cu nepotul său, Ferdinand (stânga), și strănepotul Carol al II-lea (dreapta)

Pentru o mai bună cunoaștere a temei îți recomandăm să citești și referatul nostru despre Carol I.