Simulare | Bac Sociologie 2019

Citește cu încredere rezolvarea Simulării examenului de Bacalaureat la Sociologie care a avut loc în Martie 2019.

Subiectul I

Scrieţi pe foaia de examen litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre situaţiile de mai jos.

Este corectă o singură variantă de răspuns.

1. Organizaţiile care reprezintă alternative la instituțiile publice sunt:

a. primăriile

b. școlile de stat

c. ministerele

d. ONG-urile

2. Forma instituțională a religiei este:

a. biserica

b. profanul

c. sacrul

d. comunitatea

3. Principiul supremației constituționale, ca principiu al statului democratic, se referă la:

a. domnia legii

b. dreptul statului de a fi autonom

c. separarea puterilor în stat

d. consacrarea drepturilor omului

4. Practica prin care o persoană este dezavantajată în societate din cauza apartenenței acesteia la o minoritate religioasă, este o formă de:

a. normalitate

b. solidaritate

c. misoginism

d. discriminare

5. O formă ușoară de infracţiune în rândul minorilor este:

a. furtişagul

b. traficul de droguri de mare risc

c. obţinerea de profit

d. terorismul

6. Luarea de mită de către un funcţionar public este un act de:

a. dreptate

b. sărăcie

c. corupţie

d. impietate

7. Învățarea voluntară sau involuntară generată de interacțiunea individului cu cei din jur (familie, prieteni, TV. etc.) este considerată ca fiind parte a educației: a. formale

b. informale

c. non-formale

d. oficiale

8. Suveranitatea naţională, ca principiu al statului democratic, se referă la:

a. dreptul statului de a-şi fixa propriile reguli

b. separarea puterilor în stat

c. consacrarea drepturilor fundamentale ale omului

d. domnia legii

9. Organizațiile care se bazează pe proprietatea privată, dar care urmăresc realizarea unor scopuri publice sunt:

a. microorganizații

b. instituții ale statului

c. instituții de învățământ

d. organizații nonguvernamentale

10. Infracționalitatea este fapta care prezintă un pericol social săvârșită cu vinovăție și sancționată de:

a. legea socială

b. legea penală

c. legea etică

d. legea morală

Rezolvare:

1-d

2-a 

3-a

4-d

5-a

6-c

7-b

8-a

9-d

10-b

Subiectul al II-lea

A. În coloana din stânga sunt enumerate concepte privitoare la probleme sociale, iar în coloana din dreapta sunt numerotate enunţuri adevărate referitoare la acestea. Scrieţi pe foaia de examen asocierile corecte dintre fiecare literă din coloana din stânga şi cifra corespunzătoare din coloana din dreapta.

B. Citiți, cu atenție, textul de mai jos:
 Din perspectivă sociologică, educația poate fi înțeleasă ca un caz particular al proceselor de socializare, constând în trasmiterea și reproducerea intergenerațională a conținuturilor și instrumentelor culturale ale societății.

Prin socializare, indivizii interiorizează valorile și normele unei culturi, adecvându-și comportamentele la cerințele sociale.

Pornind de la textul dat, răspundeți următoarelor cerințe:

1. Formulați ideea principală a textului. 2 puncte

2. Explicaţi, în aproximativ o jumătate de pagină, modul specific în care interacţionează două concepte sociologice la care face referire textul.

3. Construiţi un argument care să confirme sau să infirme ipoteza potrivit căreia familia poate contribui la perpetuarea sau depășirea unor standarde de viață prin alegerea școlii. 3 puncte

4. Prezentaţi un punct de vedere personal referitor la semnificaţia socială a instituțiilor totale. 3 puncte

Rezolvare:

A.

a-3

b-5

c-1

d-2

B. 

1. Educația este o formă de socializare, mai precis de perpetuare a unei culturi prin transmiterea de la o generație la alta a valorilor acelei culturi și a normelor sociale specifice ei.

2. Două dintre conceptele sociologice la care face referire textul sunt cel de socializare și cel de norme. Aceste două concepte sunt corelate prin faptul că socializarea este procesul de asimilare de către indivizi a regulilor, valorilor și normelor sociale stabilite ca reper de conduită în societate. Normele organizează viața socială prin faptul că indică ce comportament este „bun” și ce comportament este „rău”, ori învățarea acestor distincții se face prin intermediul socializării. Spre exemplu, o normă socială este cea de a da mâna atunci când cunoaștem pe cineva pentru prima dată. În procesul de socializare, copilul învață de la cei apropiați de existența acestei norme. Acesta este încurajat să facă acest gest de fiecare dată când cunoaște pe cineva nou, și este descurajat să omită această acțiune deoarece absența sa poate fi percepută drept lipsă de politețe.

3. Deoarece există diferențe calitative între școli, consider că alegerea școlii poate contribui la perpetuarea sau depășirea standardelor de viață din familie. De exemplu, un copil dintr-o familie săracă ce nu își permite să aleagă o școală cu profesori foarte bine pregatiti este probabil sa aiba parte de o educație precară. Astfel, fara o educatie de calitate, este mai probabil ca nu va accede la locuri de munca foarte bine platite sau prestigioase social și, deci, va avea șanse mai reduse în a-și depăși condiția materială și socială.

Pe de alta parte, un copil dintr-o familie înstărită care va avea șansa de a se bucura de o educație mai bună in cadrul unei scoli cu profesori foarte bine pregatiti, va avea sanse sporite ca mai apoi să continue să trăiască conform acelorași standarde înalte din familia sa sau sa le depaseasca. De asemenea, un copil dintr-o familie nevoiașă care, cu sprijinul familiei, reușește să urmeze o școală în care educația este de bună calitate, va avea sanse de a accede la locuri de munca mai bine platite si de a-si depăși condiția materială în care a crescut.

4. Conceptul de instituții totale a fost popularizat de sociologul Erwin Goffman și se referă la spații de lucru și rezidență ocupate de un număr mare de indivizi cu statut similar, separați de restul societății pentru o perioadă de timp considerabilă și care duc împreună o viață strict reglementată. Exemple de asemenea instituții sunt închisorile, spitalele de psihiatrie, sanatoriile, școlile cu internat etc.. Din punctul meu de vedere, aceste instituții oferă doar un remediu pe termen scurt al unor probleme sociale care au nevoie de o adresare mai cuprinzătoare. Mai mult, aducând la un loc persoane cu trăsături similare, fie că vorbim de infractori sau persoane cu dizabilități, instituțiile totale pot chiar să dăuneze integrării lor ulterioare în societatea largă.

Subiectul al III-lea

Răspundeţi fiecăreia dintre următoarele cerinţe:

1. Precizaţi înțelesul noţiunii de status social.      4 puncte

2. Menționați două caracteristici ale grupului de referință.     6 puncte

3. Evidenţiaţi o corelaţie existentă între termenii relaţii informale şi grup de similaritate sau de egali, redactând un text coerent, de o jumătate de pagină, în care să îi utilizaţi în sensul specific sociologiei.     10 puncte

4. Ilustraţi, printr-un exemplu concret, modul în care se manifestă conflictul de rol.     4 puncte

5. Argumentaţi, în aproximativ zece rânduri, afirmaţia potrivit căreia în societatea democratică statusul dobândit este mai relevant decât cel atribuit sau înnăscut.     6 puncte

Rezolvare:

1. Statusul social reprezintă poziția sau rangul unui individ în societate, prin intermediul său definindu-se identitatea socială a acestuia.

2. Grupul de referință este grupul de la care individul preia reperele sale normative, atitudinale, valorice, comportamentale. Totodată, grupul de referință este grupul spre care individul tinde, cel în care își dorește să devină membru.

3. Relațiile informale sunt acele tipuri de relații a căror formă și dinamică nu este influențată de reguli sau norme de conduită conturate de vreo instituție formală, ci se desfășoară după o serie de cutume și reguli nescrise. Mai mult, relațiile informale sunt specifice unor schimburi între persoane ale căror roluri sociale nu impun o conduită strict formalizată cum ar fi relația șef-angajat care se desfășoară în conformitate cu un contract de muncă. Acest tip de relații este întâlnit în grupuri de similaritate sau de egali, cum ar fi un grup de prieteni. Într-un grup de prieteni există doar reguli de comportament nescrise. Un exemplu simplu de asemenea regulă ar fi aceea de a nu întârzia la întâlniri. Încălcările acestor reguli nu pot fi sancționate formal, prin penalități, cum e cazul într-un context formal. Un angajat care întârzie la serviciu poate fi penalizat material, conform unor reguli scrise, pe când un prieten poate să-l sancționeze pe cel ce întârzie cu mustrări și eventual abandonarea planurilor comune.

4. Conflictul de rol este cauzat de o discordanță între diferite așteptări de rol proiectate asupra aceluiași individ. De exemplu, un manager al cărui rol este să asigure buna performanță a echipei sale, e indicat să își cunoască echipa și să arate un oarecare nivel de empatie cu membrii echipei pentru a-i asigura buna funcționare. Această apropiere față de subalterni intră în conflict cu rolul de superior responsabil cu monitorizarea angajaților și cu sancționarea lor atunci când nu ating performanța așteptată. Astfel, managerul experimentează un conflict de rol provocat de coliziunea între așteptările superiorilor săi de la el, și cele ale subalternilor săi.

5. În societatea democratică, statusul dobândit este mai relevant decât cel atribuit sau înnăscut deoarece democrația vine în strânsă legătură cu meritocrația. Posibilitatea de a avansa, de mobilitate verticală, nu mai depinde doar de proveniența familială. În democrație, cetățenii au drepturi egale, ceea ce implică și posibilitatea de a concura unii cu ceilalți. Sigur, această abordare este criticabilă. Chiar și într-o democrație în care, în fața legii, toți cetățenii sunt egali, bazele materiale de pe care aceștia pornesc în viața sunt diferite. Statusul social al familiei în care te naști îți poate oferi un avans considerabil față de ceilalți, ceea ce face separația dintre status dobândit și status atribuit ușor neclară. La nivel general, însă, statusul atribuit nu mai are atât de multă valoare formală în timpurile noastre comparativ cu societățile structurate pe caste sau ranguri sociale bine definite. Într-o democrație, toți cetățenii se nasc dacă nu cu aceleași posibilități materiale, atunci cu aceleași drepturi civice, politice și economice.