Emil Cioran
Premisa de la care pleacă Emil Cioran este aceea că omul este singur în suferința sa.
Pornind de la această premisă, Cioran acordă omului o dimensiune a autenticității prin care acesta, în durerea sa, este capabil să se desprindă de lucruri și de lumea înconjurătoare, găsindu-l în contrast cu omul normal și mediocru.
Acesta din urmă, fiind prea atașat de lume și de lucrurile meschine, nu este capabil să ierte, pentru că atașamentul de lucruri este iluzoriu și duce la un fals absolutism.
De aceea, problematizarea nu rezolvă nimic, deoarece „toți căutătorii de sens sunt oameni iremediabili pierduți”, motiv pentru care este mai important pentru ...
