Comunismul și Uniunea Sovietică

Formarea URSS

La scurt timp după câștigarea puterii, în octombrie 1922, Lenin avea să propună formarea URSS-ului. Tratatul și Declarația de unire aveau să fie semnate de către Republica  Sovietică  Federativă  Socialistă  Rusă,  Ucraina, Bielorusia, Transcaucazia la 30 decembrie 1922. În anii ce au urmat, noi teritorii aveau să fie alipite. De altfel, aveau să se creeze multe republici autonome și republici unionale. Prima Constituție a URSS a fost adoptată la 6 iulie 1923. Formal, republicile aveau dreptul la secesiune, dar în realitate legea fundamentală favoriza centralizarea deciziilor și controlul centrului asupra autorităților periferice.

URSS-ul a avut ca ideologie oficială de stat socialismul. De ce nu a fost comunismul? Răspunsul constă în deosebirile dintre cele două ideologii. Comunismul presupune desființarea totală a proprietății private, astfel toate bunurile sunt împărțite de o putere politică puternic centralizată, care urmează la rândul ei să le distribuie după principiul „de la fiecare după posibilități, pentru fiecare după necesități”. Socialismul, în schimb, nu prevede desființarea proprietății private, ci doar deținerea în comun (sub controlul statului) a mijloacelor de producție (uzine, fabrici), cu scopul de a distribui în mod just profitul către cetățeni. În acest fel, inițiativa individuală rămâne un concept necesar în realizarea propriei bunăstări a cetățeanului, spre deosebire de comunism. 

Deși oficial s-a prezentat ca un stat socialist, URSS a avut și elemente totalitare comuniste, precum prezența unei puteri politice puternic centralizate care controla fiecare aspect al economiei sovietice. Structura partidului și cea a statului erau de cele mai multe identice, în sensul că persoana care ocupa cea mai înaltă funcție în partid ocupa în același timp și cea mai înaltă funcție în stat. Astfel, a existat un singur partid pe scena politică de la Moscova, la fel cum a fost și în cazul României comuniste. 

...