Formarea poporului român și a limbii române

Formarea poporului român și a limbii române constituie o parte a unui proces istoric complex și îndelungat, desfășurat pe continentul european în perioada trecerii de la lumea antică la cea medievală. Se spune că Roma este veșnică, iar acest lucru este posibil prin moștenitorii săi istorici, popoarele neolatine. Nașterea acestor popoare reprezintă finalizarea unui proces istoric universal, romanizarea.

Ce e romanizarea?

Așadar, romanizarea reprezintă un proces complex și de lungă durată, prin care civilizația romană pătrunde în toate aspectele vieții autohtonilor, elementul esențial fiind preluarea limbii latine. Acest proces a cunoscut mai multe etape: etapa preliminară (secolul I î. Hr. - secolul al II-lea ), când au loc primele contacte dintre daci și romani; etapa propriu-zisă, este cea mai intensă, având în vedere și faptul că Dacia este parte a Imperiului Roman; etapa post romană.

Declanșarea și desfășurarea procesului romanizării presupune îndeplinirea unor condiții precum: ocuparea teritoriului unui popor antic, încadrarea teritoriului respectiv în statul roman, cel puțin pentru câteva generații, existența unei populații neromane numeroase, asupra căreia se exercită acțiunea de romanizare, contacte anterioare, existența unui anumit stadiu de civilizație al autohtonilor care să permită acestora receptarea valorilor culturale și a normelor juridice superioare etc. 

Romanizarea a fost favorizată de o serie de factori. Armata și administrația sunt considerați a fi factori hotărâtori, cu acțiune vizibilă și permanentă. Funcționarii romani erau vorbitori de limbă latină și purtători ai civilizației romane. Un alt factor este colonizarea, aceasta fiind organizată și decisă de împărat. Coloniștii sunt aduși din întreaga lume romană pentru „popularea orașelor și cultivarea ogoarelor deoarece în urma războaielor cu Decebalus, Dacia a fost secătuită de bărbați.” (Eutropius, secolul al IV-lea). Implicați în toate domen...