China

Caracterizare fizico-geografică

Așezare și vecini 

China este un stat care se întinde din centrul Asiei spre est, ajungând până pe țărmul de vest al Oceanului Pacific. Este poziționată pe paralela de 35o latitudine nordică și pe meridianul de 105o longitudine estică.

China se învecinează cu:

• Federația Rusă și Mongolia la nord;
• Golful Tonkin, Vietnam, Laos, Myanmar, India, Bhutan și Nepal la sud;
• Pakistan, Afghanistan, Tadjikistan, Kirghizstan, Kazahstan la vest;
• Corea de Nord, Marea Galbenă, Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud la est.

Ssolbergj / CC BY-SA 4.0 / Harta localizării Chinei

Lungimea totală a graniței terestre este de 22.117 km, la care se adaugă cei 14.500 de km de coastă. Este a treia țară ca suprafață de pe glob. Suprafața sa de 9.573.000 km2 este egală cu cea a Europei, fiind o țară de dimensiuni continentale.

Relieful 

Relieful Chinei este foarte variat. Domină munții înalți, podișurile înalte și întinse, podișurile joase, deșerturile, câmpiile netede și deltele. Astfel, 43% din teritoriul Chinei este ocupat de munți, 26% - platouri înalte, 19%  - depresiunile și numai 12 % câmpii.       

User: Alanmak Alan Mak / CC BY-SA 3.0 / Harta reliefului Chinei

Între placa Indiană și cea Asiatică are loc un proces de subducție, luând naștere lanțul Munților Himalaya. Placa Indiană înaintează și astăzi sub cea Asiatică, lucru ce duce la înălțarea Munților Himalaya cu 4 mm pe an.

Regiunile cele mai înalte se localizează în sud-vestul țării și sunt reprezentate de Munții Himalaya (8848 m – Vârful Chomolungma – cel mai înalt vârf de pe glob), Munții Transhimalaya, Munții Kunlun, Munții Altîntag, Munții Bayan Har, Munții Daxue și Munții Sechuan. Alte masive muntoase importante sunt: Munții Chinei de Sud, Munții Hingganul Mare, Munții Hingganul Mic, Munții Altai, Munții Tian-Șan, Munții Nan-Șan, Munții Qin, Munții Daba și Munții Dalou.

Relieful glaciar este cel mai bine dezvoltat în Munții Himalaya. Acesta este reprezentat prin ghețarul de tip himalayan, care nu are un circ propriu-zis, ceea ce reprezintă un caz particular al ghețarilor alpini. 

Limita zăpezilor permanente începe de la 4.700 m. Această masă mare de gheață permite dezvoltarea unor limbi de gheață cu lungimi de 50 km, cu aspectul unor văi de gheață ce coboară cu mult sub limita zăpezilor...