Istorie și utopie

„Istorie și utopie” este una dintre cărțile scrise de Emil Cioran, iar un fragment din acest text s-ar putea regăsi și în manualul tău de literatură universală. Pentru a te ajuta să înțelegi ceea ce a vrut să transmită autorul prin intermediul acestei cărți, profesorii Liceunet au realizat rezumatul celor șase capitole ale cărții, iar astfel vei afli ce teme tratează Cioran în scrierile sale.

Rezumat

Emil Cioran, născut la 8 aprilie 1911, în Rășinari, România, a fost fiul unui preot ortodox. Acest autor de origine română, mai târziu auto-exilat în Franța, își privește satul natal ca pe un paradis pierdut. Opera sa incită spre reflectarea asupra a numeroase paradoxuri ale evoluției națiunilor în istorie și a proiectelor utopice pe care acestea le întreprind. Trebuie făcut de la bun început o precizare: utopia este un proiect de organizare politică ideală, adică, deja prin definiție, un proiect ce nu poate fi realizat. Însă această idee, cum observă Cioran, farmecă periodic națiuni întregi, ea fiindu-le asemenea unei „iluzii necesare” în numele căreia își pot schimba sau afirma destinul.

În primul capitol, care e compus dintr-o scrisoare adresată indirect lui Constantin Noica, Cioran pune sub semnul întrebării natura și valoarea libertății pentru omul modern. Conform deducțiilor sale, principiul însuși al vieții stă în refuzul celorlalți, prezența acestora fiind pentru individ incompatibilă cu libertatea sa. Liberalismul specific societăților capitaliste, afirmă autorul, e contrar instinctelor primare pe care omul le are, acesta nefiind născut pentru a fi tolerant. El devine astfel doar cu prețul unor eforturi permanente, care îi uzează toate forțele vitale. „Toleranță și neputință sunt sinonime” spune Cioran și prin asta definește atitudinea inevitabilă a occidentalului care trăiește doar în istorie, fiind realist și ne mai crezând, astfel, în utopie.

Occidentul e constituit din oameni liberi, cu drepturi egale, care trăiesc într-o organizare socială liberală. Însă această libertate devine lipsită de sens și valoare, devreme ce omul nu poate să își consume libertatea și potențialul vital decât conform unor legi umaniste. Fiind liber și acceptând aceeași libertate și aceleași drepturi la ceilalți, omul occidental a realizat că nu are dreptul de a distruge și ucide pentru idealul purificării societății și perfecț...