Iliada

„Iliada” este o epopee care stă la baza culturii occidentale, atât prin vechimea sa, cât și prin marea sa valoare literară. Este o operă compusă oral și transmisă pe această cale de-a lungul mai multor generații, iar prima sa variantă scrisă datează aproximativ din secolul al VIII-lea î.Hr. . Tradițional, „Iliada” este atribuită lui Homer (sau Homeros), poet epic și aed, care după spusele lui Herodot („părintele istoriei”), s-a născut în Ionia sau în insula Chios, cam în aceeași eră. De altfel, Homer are cel puțin șapte biografii recunoscute, desigur, fiecare din ele fictivă într-o măsură sau alta. Ca „poet suveran”, „primul și cel mai mare dintre poeții epici”, naționalitatea lui Homer a fost disputată de mai multe popoare antice, fiecare din acestea dorind să demonstreze că nașterea sa a avut loc pe meleagurile acelor țări. Astfel se explică și etimologia numelui: acesta ar însemna „ostatec”, dacă e să dăm crezare biografiei ce spune că marele rapsod a fost un babilonian, pe numele său adevărat, Tigranes, care și-a schimbat, însă, acest nume atunci când ar fi fost luat în captivitate de către greci.

Dar mai populară e înțelegerea numelui Homeros ca „cel orb”. Deși în mare parte contradictorii, toate biografiile lui Homer tind să recunoască faptul că acesta a fost nevăzător. Și aici, însă, poate să fie vorba de o convenție. Homer ar fi considerat „orb”, numai fiindcă nu vede ca toți ceilalți, ci e „posedat” de o „viziune divină”, care îi permite să privească în interiorul lumii zeilor și a eroilor, arătându-le obiectiv viciile și virtuțile exemplare. Datorită „orbirii” sale, Homer citește și poate să recite corect și sublim istoria și miturile.

„Iliada” (împreună cu „Odiseea”) și-a dovedit din plin universalitatea în toate epocile de la creația ei, până în prezent, prin scenele exemplare prin care sunt înfățișate, întotdeauna relevant și firesc, frumos și înălțător, marile tem...