Banchetul

„Banchetul” este un dialog etic scris de Platon între anii 384 și 379 ai Antichității grecești, în perioada de mijloc a activității filosofului. Pentru că opera se regăsește în programa pentru clasa a XI-a, disciplina literatură universală, este posibil ca un fragment din acest text să se regăsească și în manualul tău școlar. Astfel, pentru a putea da răspunsuri corecte, este esențial să știi care sunt ideile principale ale acestei opere și tema pe care Platon o abordează. Toate aceste informații le vei găsi accesând „Banchetul - Rezumat”.

De asemenea, tot aici vei găsi informații despre faimosul mit al androginului.

Rezumat

„Banchetul” este un dialog etic scris de Platon între anii 384 și 379 ai Antichității grecești, în perioada de mijloc a activității filosofului. Titlul – în grecește, „Symposion” – se referă la o practică socială și culturală, adesea adoptată de contemporanii de seamă ai filosofului. Obiceiul la acea vreme era ca un număr de atenieni din societatea bună, să se adune, serile, în casa unuia dintre ei, să ia masa împreună, iar după o scurtă ceremonie religioasă, „să se aștearnă la băut” – în greaca veche, „syn-pinein”, de unde și numele de „symposion”. E important de subliniat că nu se bea oricum, ci după un ritual anume, sau un protocol fixat de gazdă, conducătorul banchetului. Acesta stabilea atât cantitatea de vin care avea să fie consumată, cât și tăria lui, pentru a se potrivi cu felul și calitatea petrecerii și cu subiectele de conversații alese. Unica și marea temă de discuție a acestui anumit „Banchet” este iubirea, abordată în discursurile personajelor din cele mai variate unghiuri, pentru a-i ilumina geneza, scopul, obiectul și natura.

În conversația pe care o poartă - și care servește ca introducere în această operă - Glaucon îi cere lui Apolodor să îi povestească despre faimosul banchet care a avut loc cu cincisprezece ani în urmă, în casa poetului Agaton. Apolodor răspunde că nu a luat parte la banchet, f...