Carpații Orientali
Carpații Orientali s-au format prin încrețirea scoarței terestre în Orogeneza Alpină din Cretacic, la sfârșitul Mezozoicului, și au continuat să se formeze până în Neogen.
Limite
N - granița cu Ucraina;
S - Subcarpaţii Curburii şi Valea Prahovei;
E - Podișul Sucevei, Subcarpații Moldovei;
V - Depresiunea Colinară a Transilvaniei;
Carpaţii Orientali se împart în trei grupe
- Grupa Nordică denumită şi Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei;
- Grupa Centrală denumită şi Carpaţii Moldo-Transilvăneni;
- Grupa Sudică denumită şi Carpaţii Curburii.
Meichs / CC BY-SA 3.0 / Carpaţii Orientali (secţiunea din România)
- Altitudinea maximă este în Vârful Pietrosul Rodnei, 2303 metri.
- Regiunile muntoase sunt dispuse sub forma a trei șiruri paralele pe direcția N-V, S-E care se diferențiază după modul de formare.
- Sectorul vestică cuprinde munți de origine vulcanică, ce conțin roci vulcanice și care s-au format în Neogen. Acest sector cuprinde Munții Oaș, Gutâi , Țibleș.
- În centru se află zona cristalină mezozoică , astfel sectorul central este alcătuit din roci dure. Acest sector cuprinde Munții Maramureșului, Munții Rodnei (vârful Pietrosul Rodnei – 2303m), Munții Bârgăului.
- Sectorul estic este format din fliș (r
