Autonomii locale și implicarea în relațiile internaționale din Evul Mediu

Fragment scurt din eseul despre implicarea românilor în relațiile internaționale din Evul Mediu:

...

O acțiune diplomatică desfășurată de un reprezentat al spațiului românesc, în secolul al XV-lea, este jurământul de vasalitate depus de Ștefan cel Mare, domn al Moldovei (1457-1504) regelui Poloniei, Cazimir al IV-lea. Astfel, urmând tradiția înaintașilor săi, pe 4 aprilie 1459, la Overchelăuți, domnitorul moldovean depune jurământ de vasalitate regelui polonez, jurământ reînnoit în mai multe rânduri, fiind recunoscut domn de către Cazimir al IV-lea, cedând însă temporar Hotinul. Acesta va fi recuperat abia în 1462, ulterior fiind nevoie chiar să acorde privilegii negustorilor polonezi. 

În fapt, jurământul de vasalitate presupunea obligații pentru ambele state implicate, sfat și ajutor reciproc („auxilium et consilium”), aplicarea în relațiile internaționale a principiului „dușmanul tău e și dușmanul meu, prietenul tău e și prietenul meu”. Prin această acțiune Ștefan cel Mare și-a urmărit tactica de a nu se confrunta cu doi dușmani în același timp și de a se alia cu țări care aveau aceleași interese ca și Moldova. Această politică de echilibru și abilitate i-a asigurat una dintre cele mai lungi domnii din istorie.

...

Accesează pagina aceasta și citește în continuare eseul!

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in