Radu Tudoran

Radu Tudoran este pseudonimul ales de Nicolae Bogza, fratele scriitorului Geo Bogza, pentru a-și semna operele, tocmai pentru a nu scoate în evidență legătura dintre el și fratele său. A fost prozator, traducător, cunoscut, mai ales, pentru celebrul roman „Toate pânzele sus”.

Radu Tudoran | Opera

Nuvele

• „Orașul cu fete sărace”, 1940

Romane

• „Un port la răsărit”, 1941
• „Anotimpuri”,1943
• „Flăcări”, 1945
• „Purcelul care a ajuns boier”, 1945
• „Ferma Coțofana veselă”, 1946
• „Întoarcerea fiului risipitor”, 1947
• „Toate pânzele sus!”, 1954
• „Ultima poveste”, 1956
• „Dunărea revărsată”, 1961
• „O lume întreagă”, 1964
• „Al treilea pol al Pământului”, 1971
• „Maria și marea”, 1992
• „Acea fată frumoasă”, 1975
• Ciclul de romane „Sfârșit de mileniu”: „Casa domnului Alcibiade” (1978), „Retragerea fără torțe” (1982), „Ieșirea la mare” (1984), „Victoria neînaripată” (1985), „Privighetoarea de ziuă” (1986), „O sută una lovituri de tun” (1989), „Sub zero grade” (1994 postum)

Radu Tudoran | Date despre autor

Radu Tudoran s-a născut în data de 8 martie 1910 în localitatea Blejoi din județul Prahova și a urmat cursurile Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, iar apoi pe cele ale Școlii Militare de Ofițeri de la Sibiu. După absolvire, în anul 1932, activează timp de șase ani ca ofițer al Armatei Române.

În anul 1938 renunță la serviciul militar și își face debutul scriitoricesc odată cu publicarea unui reportaj în revista „Lumea românească”, condusă de Zaharia Stancu. După doi ani, în 1940, publică prima lui carte, un volum de nuvele, a cărei denumire este „Orașul cu fete sărace”. Un an mai târziu apare romanul „Un port la răsărit”, în paginile căruia face referire la Basarabia și portul Odessa.

În timpul regimului comunist critică extremismul de dreapta și politica sovietică, motiv pentru care ajunge în dizgrația autorităților și este marginalizat. Revine în atenția publicului în anul 1954, odată cu publicarea romanului „Toate pânzele sus”, operă în care redă pasiunea lui pentru aventură și pentru călătoriile pe mare. Opera s-a bucurat de un succes răsunător, iar nava construită la cererea studioului cinematografic „București” a fost denumită „Speranța”, asemenea celei din roman, și a fost folosită ca platou de filmare pentru ecranizarea operei, în anul 1976

Deși a trăit retras, a continuat să scrie, iar una dintre cele mai de ample opere ale sale este seria de șapte romane intitulată „Sfârșit de mileniu”.

A încetat din viață în data de 18 noiembrie 1992, la spitalul Fundeni, ca urmare a unei boli a arterelor.