Rezumat

„Jocul dragostei și al întâmplării” este o comedie în trei acte, scrisă de autorul francez Pierre de Marivaux. Opera datează încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, având premiera în anul 1730. Ea cuprinde elemente specifice „commediei dell’arte”, o formă de teatru apărută în Italia, foarte populară între secolele XVI-XVIII.

Personajele piesei sunt: Silvia, Dorante (cei doi protagoniști), domnul Orgon (tatăl Silviei), Mario (fratele Silviei), Arlequin (valetul lui Dorante), Lisette (menajera Silviei) și un lacheu, al cărui nume nu-l cunoaștem. Personajele corespund, în mare parte, unor tipologii prestabilite, două exemple grăitoare fiind reprezentate de Arlequin și Lisette.

În centrul acțiunii operei se află Silvia și Dorante, doi tineri care nu se cunosc, dar au parte de o uniune aranjată. Silvia se teme de căsătoria cu un om pe care nici măcar nu l-a văzut, despre care nu știe aproape nimic. Ea știe că acesta urmează să-i facă o vizită în curând pentru a oficializa logodna. 

Deși nu are un cuvânt de spus în privința înfăptuirii uniunii, Silvia pune la cale un plan. Astfel, pentru a-l putea observa mai bine pe cel care urma să-i devină soț, ea discută cu tatăl ei și-i cere pe...