Panait Istrati

Panait Istrati a fost un scriitor român care a scris opere atât în limba română, cât și în limba franceză. Două dintre operele care l-au consacrat ca scriitor sunt capodoperele Chira Chiralina și Moș Anghel. Lucrările sale au fost traduse în peste 30 de limbi. 

Panait Istrati | Operă

1. Ciclul Adrian Zografi

• Povestirile lui Adrian Zografi:
  • Chira Chiralina (1924)
  • Moș Anghel (1924)
  • Haiducii/Prezentarea haiducilor (1925)
  • Haiducii/Domnița de Snagov (1926)
• Copilăria lui Adrian Zografi:
  • Codin (1925)
• Adolescența lui Adrian Zografi:
  • Mihail (1927)
• Viața lui Adrian Zografi:
  • Casa Thüringer (1933)
  • Biroul de plasare (1933)
  • În lumea Mediteranei/Răsărit de soare (1934)
  • În lumea Mediteranei/Apus de soare (1934)

2. Alte romane

• Neranțula (1921)
• Familia Perlmutter (1927)
• Ciulinii Bărăganului (1928)
• Țața Minca (1931)

3. Autobiografie

• Trecut și viitor (1925)
• Călătoriile mele (1928)
• Pentru a fi iubit pământul (1928)
• Spovedanie pentru învinși (1929)
• Cum am devenit scriitor - Alexandru Talex

4. Eseu

• Omul care nu aderă la nimic... (1933)

Panait Istrati | Biografie

Panait Istrati s-a născut în data de 10/22 august 1844 la Brăila, fiind cel de-al doilea fiu nelegitim al Joiței Istrate și al lui Gheorghios Valsamis, un negustor grec. Scriitorul și-a petrecut copilăria în Baldovinești, loc în care a urmat și absolvit patru clase primare, rămânând repetent de două ori. Pentru a-și câștiga existența a fost, pe rând, băiat de prăvălie, hamal, docher și zugrav. În toată această perioadă a hoinărit prin orașe precum București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli și Paris.

În anul 1906 debutează în ziaristică și publică în revista „România muncitoare” articolul „Hotel Regina”. În perioada 1910-1912, în aceeași revistă, apar primele lui povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai.

În anul 1915 se căsătorește cu Janette Gheorghiu, prima dintre cele trei soții pe care le va avea, însă deși mariajul este unul formal, scriitorul îi resimte ca o povară. Un an mai târziu se îmbolnăvește grav de tuberculoză și decide să emigreze în Elveția dedicându-și majoritatea timpului studiului francezei și lecturii.

În anul 1921 părăsește Elveția și de mută la Paris, iar apoi pe Coasta de Azur. În toată această perioadă duce un trai la limita existenței, fiind nevoit să lucreze ca zugrav, vânzător de ochelari, fotograf ambulant și fotograf ambulant. Tot în această perioadă încearcă să se sinucidă, însă este salvat în mod miraculos. Asupra sa este găsită o scrisoare pe care o redactase în 1919 și care era adresată lui Romain Rolland, un umanist francez care îl inspiră. Mesajul ajunge la Rolland, iar astfel începe cea mai glorioasă etapă din viața lui Panait Istrati. La îndemnul lui Rolland începe să scrie, iar în anul 1923 publică povestirea Chira Chiralina, prefața fiind semnată chiar de Romain Rolland. Urmează apoi romanele Ciulinii Bărăganului și Povestirile lui Adrian Zografi.

În perioada 1927-1929 călătorește în Uniunea Sovietică, iar unul dintre partenerii săi de drum este scriitorul greu Nikos Kazantzakis. În 1930 se întoarce în România.Tuberculoza îl răpune în aprilie 1935, la sanatoriul din Filaret.