Octavian Paler

Octavian Paler a fost scriitor, jurnalist, eseist, editorialist și om politic român.

Octavian Paler | Opera

• Umbra cuvintelor, 1970
• Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia), 1972
• Drumuri prin memorie II (Italia), 1974
• Mitologii subiective, 1975
• Apărarea lui Galilei, 1978
• Scrisori imaginare, 1979
• Caminante, 1980
• Viața pe un peron, 1981
• Polemici cordiale, 1983
• Un om norocos, 1984
• Un muzeu în labirint. Istorie subiectiva a autoportretului, 1986
• Viața ca o coridă, 1987
• Don Quijote în est, 1993
• Rugați-vă să nu vă crească aripi, 1994
• Vremea întrebărilor, 1995
• Aventuri solitare, 1996
• Deșertul pentru totdeauna, 2001
• Autoportret într-o oglindă spartă, 2004
• Eul detestabil: o istorie subiectivă a autoportretului, (intitulat inițial Un muzeu în labirint), 2005
• Caminante. Jurnal și contrajurnal mexican, 2005
• Calomnii mitologice, 2007
• Convorbiri cu Octavian Paler (conlocutor fiind Daniel Cristea-Enache), 2007
• Poeme, 2008
• Rugați-vă să nu vă crească aripi, 2010

Octavian Paler | Biografie

Octavian Paler s-a născut în data de 2 iunie 1926, la Lisa, în județul Brașov, avându-i părinți pe Ana și Alexandru Paler. Clasele primare le-a făcut în satul natal, iar apoi devenit elev bursier al Colegiului Spiru Haret din București. Nu reușește să finalizeze liceul aici pentru că la sfârșitul clasei a VII-a are o altercație cu directorul școlii, care îi era și unchi, și este obligat să părăsească instituția de învățământ. Se înscrie la Liceul Radu Negru din Făgăraș, unde se face remarcat la materii precum filosofie, latină și elină. Termină liceul în anul 1945, iar dintr-o clasă de 44 de elevi este absolvent „magna cum laude”. 

După ce susține examenul de Bacalaureat se înscrie atât la Facultatea de Litere și Filosofie, cât și la Facultatea de Drept. La finalizarea studiilor i se propune să lucreze ca asistent în cadrul Catedrei de Estetică, însă refuză în favoarea unui loc de muncă la Radiodifuziune, unde ocupă funcțiile de corespondent special și redactor-șef. La sfârșitul anului 1964 devine corespondent Agerpres la Roma, iar în perioada 1965-1968 director general al Televiziunii Române. Ulterior devine director general adjunct al Radiodifuziunii și redactor-șef la România liberă.

Debutul publicistic al scriitorului are loc în anul 1958, când publică versuri în revista „Luceafărul”, iar cel editorial în anul 1970, cu volumul de poezii „Umbra cuvintelor”.

În timpul regimului comunist a fost persecutat de Securitate ca urmare a viziunii sale pro-occidentale și criticii aduse partidului comunist și lui Nicolae Ceaușescu. După revoluția din decembrie 1989, împreuna cu Ana Blandiana și Gabriel Liiceanu, fondează Grupul de Dialog Social, scoțând în evidență pozițiile sale anti-comuniste. Tot după această perioadă a director și editorialist al ziarului România Liberă și editorialist al ziarelor Cotidianul și Ziua.

Octavian Paler a încetat din viață în data de 7 mai 2007 în urma unui stop cardio-respirator și a fost înmormântat, cu onoruri militare, în cimitirul Sfânta Vineri.