Versuri

Când, tremurându-și jalea și sfiala,

Un cânt pribeag îmbrățișează firea,

Și-un trandafir crescut în umbră moare,

Și soare nu-i să-i plângă risipirea,

Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,

A vremii noastre dreaptă muceniță,

Copil blajin, cuminte prea devreme,

Sfielnică, bălaie dăscăliță.

 

Ca strălucirea ochilor tăi limpezi,

Poveste nu-...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in