Versuri

Trei pruni frățini, ce stau să moară,

Își tremur creasta lor bolnavă,

Un vânt le-a spânzurat de vârfuri

Un pumn de fire de otavă.

Cucuta crește prin ogradă,

Și polomida-i leagă snopii...

Ce s-a ales din casa asta,

Vecine Neculai al popii!...

 

De pe pereții-ngălbeniți

Se dezlipește-n pături varul,

Și pragului îmbătrânit

Începe-a-i putrezi stejarul;

Iar dacă razele de soare

Printre șindrile facu-și cale,

Văd sporul pânzei de păianjen

Și-nfiorate mor de jale.

 

Cum dorm acum de mult pierdute

Sub vreascurile stinse-a vetrii

Poveștile-nșirate seara

De-atâtea cuscre și cumetri;

Cum tremură cenușa aspră,

Ce-nfiorați îmi par cărbunii

De vraja care-o mai păstrară

Din câte povesteau străbunii...

 

Înfipt în meșter-grindă, iată-l,

Răvașul turmelor de oi;

Șireagul lui de crestături

Se uit-atât de trist la noi.

Îmi duce mintea-n alte vremi

Cu slova-i binecuvântată

În pragul zilelor de mult

Parcă te văd pe tine, tată.

 

Și parc-aud pocnet de bici

Și glas stăruitor de slugă

Răsare mama-n colțul șurii,

Așază-ncet merindea-n glugă...

Înduioșată, mă sărută

Pe părul meu bălan, pe gură:

Zi Tatăl nostru seara, dragă,

Și să te porți la-nvățătură!...

 

Și uite-mi trec pe dinainte

În rânduri-rânduri toate cele:

Orașul înnegrit de fumuri

Și toate plânsetele mele.

Cum m-am făcut apoi cumin...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in