Rezumat

„Jurnalul fericirii”, de Nicolae Steinhardt, este o operă cu puternic caracter autobiografic, scrisă în perioada regimului comunist, în România. Considerată a fi cartea de căpătâi a autorului, ea descrie existența din perspectiva unui deținut politic, care descoperă, în același timp, creștinismul, pe care-l resimte asemenea unui panaceu venit în vremuri tulburi.

În debutul cărții, autorul enumeră trei răspunsuri la problema supraviețuirii într-un univers concentraționar. Primul este cel al lui Soljenițîn și se referă la acceptarea morții. Cel de-al doilea, al lui Alexandru Zinoviev, vizează transformarea individului într-un nebun alienat, care nu poate fi subjugat de sistem. Ultima soluție vine din partea lui Churchill, care vorbea despre un curaj nefiresc manifestat în fața morții. Steinhardt continuă, explicând că primele două soluții nu dau rezultate prea bune în România, fiindcă, indiferent de c...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in