Nicolae Labiș

Caracterizat ca fiind „un geniu al generației lui” Nicolae Labiș a fost cel mai tânăr membru al Uniunii Scriitorilor, intrând în organizație la vârsta de 21 de ani.

Nicolae Labiș | Opere

Volume

  • Puiul de cerb - 1956
  • Primele iubiri - 1956
  • Lupta cu inerția - 1958 (postum)
  • Păcălici și Tândăleț - 1963 (postum)
  • Scufița Roșie - 1967 (postum)

Scrisori

  • Unui prieten
  • Părinților
  • Tatălui - ultima scrisoare

Nuvele

  • Cărări spre victorie - 1949

Proză

  • Mihail Sadoveanu

Nicolae Labiș | Date despre autor

Nicolae Labiș, caracterizat de către Eugen Simion ca fiind „buzduganul unei generații”, s-a născut în data de 2 decembrie 1935 în localitatea Poiana Mărului din județul Suceava.  

A urmat studiile primare în satul natal, având-o învățătoare chiar pe mama sa, Ana-Profira, și a învățat să citească încă de la vârsta de 5 ani. În perioada 1947 - 1951 a urmat studiile liceale la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni și tot în această perioadă începe să scrie versuri. În anul 1950 ia parte la o întrunire a tinerilor scriitori din Moldova și se remarcă prin intermediul poeziei „Fii dârz și luptă, Nicolae!”, text pe care apoi îl publică în ziarele „Iașul nou” și „Lupta poporului”. 

În anul 1952 se înscrie la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, printre profesorii pe care i-a avut numărându-se Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu sau Tudor Vianu. Imediat după absolvire a devenit redactor al revistei „Contemporanul”, iar apoi al revistei „Gazeta literară”.  

În anul 1955 s-a înscris la Facultatea de Filologie a Universității din București, însă abandonează după doar un semestru. Tot în acest an unul dintre cele mai cunoscute poeme ale sale, Moartea Căprioarei, este publicat în „Viața românească”.

Anul 1956 este unul de succes pentru Nicolae Labiș întrucât în această perioadă publică volumele „Puiul de cerb” și „Primele iubiri”, pregătește pentru tipar volumul „Lupta cu inerția”, acesta fiind publicat abia în anul 1958, = și ia parte la o conferință a tinerilor scriitori, organizată la nivel național.

În noapte de 10 decembrie 1956 Nicolae Labiș este implicat într-un accident de tramvai și ajunge la spital cu traumatism cranian și al coloanei vertebrale. De pe patul de spital îi dictează prietenului Aurel Covaci versurile poemului „Pasărea cu clonț de rubin”. Pe data de 22 decembrie 1956, după aproape două săptămâni de spitalizare, Nicolae Labiș s-a stins din viață, iar înmormântarea a avut loc în cimitirul Bellu din București.

Produsele noastre pentru Nicolae Labiș