Critică literară

Nichita Stănescu este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai generației șaizeciste în rândul scriitorilor români. După Mihai Eminescu și Tudor Arghezi, Stănescu a avut un rol deosebit de important în restructurarea limbajului poetic, ceea ce reprezintă o contribuție esențială la dezvoltarea poeziei în literatura română. 

Poezia „Leoaică tânără, iubirea” a apărut în anul 1964, în volumul intitulat „O viziune a sentimentelor”. Opera surprinde apariția subită a iubirii în viața noastră asemenea unui animal sălbatic cu mișcări bruște, schimbând complet percepția eului liric asupra lumii, dar și asupra lui însuși. Astfel, dragostea devine atât o modalitate de a atinge revelații nebănuite, dar și calea către integrarea și armonizarea cu Universul.

Precum a observat criticul literar Nicolae Manolescu, în poezia românească au existat trei mari momente ce au determinat evoluția limbajului poetic. Aceste momente au fost marcate prin poeziile lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și Nichita Stănescu. În eseul său intitulat „Despre poezie”, Manolescu remarcă ...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in