Nichita Stănescu

„Poetul nu are biografie: biografia lui este, de fapt, propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreață sau mai puțin măreață.” (Nichita Stănescu)

Nichita Stănescu | Opere incluse în programa pentru examenul de Bacalaureat

  • Cântec
  • Leoaică tânără, iubirea
  • În dulcele stil clasic
  • Către Galateea

Nichita Stănescu | Opere | Materiale Liceunet

  • Altă matematică
  • A cincea elegie
  • Cu o ușoară nostalgie
  • Lecția despre cub
  • Emoție de toamnă

Nichita Stănescu | Opere

  • Sensul iubirii- 1960
  • O viziune a sentimentelor - 1964
  • Dreptul la timp - 1965
  • 11 elegii - 1966
  • Obiecte cosmice (Alfa) - 1967
  • Roşu vertical - 1967
  • Oul şi sfera - 1967
  • Laus Ptolomaei - 1968
  • Necuvintele - 1969
  • Un pământ numit România - 1969 
  • În dulcele stil clasic - 1970
  • Belgradul în cinci prieteni - 1971
  • Măreţia frigului - 1972 
  • Epica Magna - 1978
  • Opere imperfecte - 1979 
  • Noduri şi semne - 1982
  • Oase plângând - 1982

 

Nichita Stănescu  | Date despre autor

Nichita Hristea Stănescu s-a născut în data de 31 martie 1933, la Ploiești. A fost un poet, scriitor și eseist român, considerat atât de criticii literari, cât și de publicul cititor, drept unul dintre cei mai de seamă scriitori în limba română. Volumul său de debut, intitulat „Sensul iubirii”, a fost publicat în anul 1960, astfel încât Nichita Stănescu se încadrează în generația poeților români neomoderniști șaizeciști. Opera lui Stănescu se încadrează temporal, structural şi formal, în poezia modernistă sau neomodernistă din anii 1960-1970. Poetul se bucură de o originalitate aparte și de unicitate incontestabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici.

Este, pentru scurt timp, corector şi apoi redactor la secţia de poezie a „Gazetei literare”. Este numit redactor-şef adjunct al revistei „Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu. În 1970 devine redactor-şef adjunct la „România literară”, revistă condusă de Nicolae Breban. Pentru volumul de eseuri „Cartea de recitire” obţine pentru a treia oară Premiul Uniunii Scriitorilor. Un an mai târziu, Stănescu este distins cu Premiul internaţional Johann Gottfried von Herder. Devine publicist comentator la „România literară”. Se mută în ultima sa locuinţă, iar în faţa geamului apartamentului său creşte celebrul salcâm, botezat „Gică”.

Începând cu anul 1981 încep crizele hepatice ale lui Stănescu. Poetul s-a stins din viață în data de 13 decembrie 1983, la București.

 

 

Produsele noastre pentru Nichita Stănescu