Nichita Stănescu

„Poetul nu are biografie: biografia lui este, de fapt, propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreață sau mai puțin măreață.” (Nichita Stănescu)

Nichita Stănescu | Opere incluse în programa pentru examenul de Bacalaureat

  • Cântec
  • Leoaică tânără, iubirea
  • În dulcele stil clasic
  • Către Galateea

Nichita Stănescu | Opere | Materiale Liceunet

  • Altă matematică
  • A cincea elegie
  • Cu o ușoară nostalgie
  • Lecția despre cub
  • Emoție de toamnă

Nichita Stănescu | Opere

  • Sensul iubirii- 1960
  • O viziune a sentimentelor - 1964
  • Dreptul la timp - 1965
  • 11 elegii - 1966
  • Obiecte cosmice (Alfa) - 1967
  • Roșu vertical - 1967
  • Oul și sfera - 1967
  • Laus Ptolomaei - 1968
  • Necuvintele - 1969
  • Un pământ numit România - 1969
  • În dulcele stil clasic - 1970
  • Belgradul în cinci prieteni - 1971
  • Măreția frigului - 1972
  • Epica Magna - 1978
  • Opere imperfecte - 1979
  • Noduri și semne - 1982
  • Oase plângând - 1982

Nichita Stănescu  | Date despre autor

Nichita Hristea Stănescu s-a născut în data de 31 martie 1933, la Ploiești. A fost un poet, scriitor și eseist român, considerat atât de criticii literari, cât și de publicul cititor, drept unul dintre cei mai de seamă scriitori în limba română. Volumul său de debut, intitulat „Sensul iubirii”, a fost publicat în anul 1960, astfel încât Nichita Stănescu se încadrează în generația poeților români neomoderniști șaizeciști. Opera lui Stănescu se încadrează temporal, structural și formal, în poezia modernistă sau neomodernistă din anii 1960-1970. Poetul se bucură de o originalitate aparte și de unicitate incontestabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici.

Este, pentru scurt timp, corector și apoi redactor la secția de poezie a „Gazetei literare”. Este numit redactor-șef adjunct al revistei „Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu. În 1970 devine redactor-șef adjunct la „România literară”, revistă condusă de Nicolae Breban. Pentru volumul de eseuri „Cartea de recitire” obține pentru a treia oară Premiul Uniunii Scriitorilor. Un an mai târziu, Stănescu este distins cu Premiul internațional Johann Gottfried von Herder. Devine publicist comentator la „România literară”. Se mută în ultima sa locuință, iar în fața geamului apartamentului său crește celebrul salcâm, botezat „Gică”.

Începând cu anul 1981 încep crizele hepatice ale lui Stănescu. Poetul s-a stins din viață în data de 13 decembrie 1983, la București.

Nichita Stănescu
Produsele noastre pentru Nichita Stănescu