Versuri

Versurile baladei Monastirea Argeșului culeasă de Vasile Alecsandri 

Cuprins

I

Pe Argeș în giosPe un mal frumos,Negru-vodă treceCu tovarăși zece,Nouă meșteri mari,Calfe și zidari,Și Manole, zece,Care-i și întrece.Merg cu toți pe caleSă aleagă-n valeLoc de mănastireȘi de pomenire.Iată, cum mergeauCă-n drum ajungeauPe-un biet ciobănașDin fluier doinaș,Și cum îl vedeaDomnul îi zicea:„Mândre ciobănaș,Din fluier doinaș!Pe Argeș în susCu turma te-ai dus,Pe Argeș în josCu turma ai fost.Nu cumva-ai văzutPe unde-ai trecutUn zid părăsitȘi neisprăvitLa loc de grindiș,La verde-aluniș?"„Ba, doamne,-am văzutPe unde-am trecutUn zid părăsitȘi neisprăvit.Câinii cum îl văd,La el se repădȘi latră-a pustiuȘi urlă-a morțiu."Cât îl auzea,Domnu-nveseleaȘi curând pleca,Spre zid apucaCu nouă zidari,Nouă meșteri mariȘi Manole zeceCare-i și întrece.„Iată zidul meu!Aici aleg euLoc de mănastireȘi de pomenire.Deci voi, meșteri mari,Calfe și zidari,Curând vă silițiLucrul de-l porniți,Ca să-mi ridicați,Aici să-mi durațiMănastire naltăCum n-a mai fost altă,Că v-oi da averi,V-oi face boieri,Iar de nu, apoiV-oi zidi pe voi,V-oi zidi de viiChiar în temelii!"

II

Meșterii grăbeau,Sferile-ntindeau,Locul măsurau,Șanțuri largi săpau,Și mereu lucrau,Zidul ridicau,Dar orice lucraNoaptea se surpa!A doua zi iar,A treia zi iar,A patra zi iarLucrau în zadar!Domnul se miraȘ-apoi îi mustra,Ș-apoi se-ncruntaȘi-i amenințaSă-i puie de viiChiar în temelii!Meșterii cei mari,Calfe și zidari,Tremurau lucrând,Lucrau tremurândZi lungă de varăZiua pân-în seară,Iar Manole sta,Nici că mai lucra,Ci mi se culcaȘi un vis visa,Apoi se sculaȘ-astfel cuvânta:„Nouă meșteri mari,Calfe și zidari!Știți ce am visatDe când m-am culcat?O șoapta de susAievea mi-a spusCă orice-am lucraNoaptea s-a surpaPân-om hotărîÎn zid de-a zidiCea-ntâi soțioară,Cea-ntâi surioarăCare s-a iviMâini în zori de ziAducând bucateLa soț ori la frate.Deci dacă vroițiCa să isprăvițiSfânta mănastirePentru pomenire,Noi să ne-apucămCu toți să jurămȘi să ne legămTaina s-o păstrăm:Ș-orice soțioară,Orice surioarăMâini în zori de ziÎntâi s-a ivi,Pe ea s-o jertfimÎn zid s-o zidim!"

III

Iată-n zori de ziManea se trezi,Ș-apoi se suiPe grad de nuieleȘi mai sus, pe schele,Și-n câmp se uita,Drumul cerceta.Când, vai! Ce zărea?Cine că venea?Soțioara lui,Floarea câmpului!Ea s-apropiaȘi îi aduceaPrânz de mâncătură,Vin de băutură.Cât el o zărea,Inima-i sărea,În genunchi cădeaȘi plângând zicea:„Dă, Doamne, pe lumeO ploaie cu spume,Să facă pâraie,Să curgă șiroaie,Apele să crească,Mândra să-mi oprească,S-o oprească-n valeS-o-ntoarcă din cale!Domnul se-ndura,Ruga-i asculta,Norii aduna,Ceru-ntunecaȘi curgea deodatăPloaie spumegatăCe face pâraieȘi umflă șiroaie.Dar oricât cădeaMândra n-o oprea,Ci ea tot venea,Și s-apropia.Manea mi-o vedea,Inima-i plângea,Și iar se-nchina,Și iar se ruga:„Suflă, Doamne,-un vântSuflă-l pe pământ,Brazii să-i despoaie,Paltini...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in