Proba orală

Citește textul cu voce tare.

„Aventura conștiinței mele a început într-o zi de iarnă, când o anumită întâmplare m-a  făcut să înțeleg că exist.” Memorabilă, fraza aceasta vă aparține și a devenit un punct de pornire al exegezelor critice. Evoluția dumneavoastră spectaculoasă, mult mai puțin ezitantă decât a altora, ar spune că ați pus cu hotărâre mâna pe hamuri și bice chiar de la început. Oare, la data aceea, a „aventurii conștiinței”, vocația literară era un fapt hotărât?

— Nu. O vocație tulbure și incertă m-a stăpânit și în anii de școală, și mai târziu. Singurul lucru care se deslușea era că voiam să fiu un om deosebit în meseria mea. Să fiu un învățător deosebit, iată, nu mai mult.

— Unul dintre momentele cele mai importante pe care scriitorul tânăr le caută la înaintași este tocmai pornirea în literatură. De aceea, insist atât de mult. Evoluția ulterioară nu poate să nu fie strict determinată de debut.

— N-am presimțit literatura în copilărie. În privința aceasta, nu am fost precoce. Singurul lucru pe care-l țin bine minte este că la 13 ani am luat cunoștință de mine. Mi-am dat seama că există în mine o anume ființă de care eram conștient. Citisem pe islaz cu caii Biblia și Descartes.

— E posibil ca instrucția masivă să sufoce un viitor scriitor? Ce credeți?

— Sigur că prea multe cărți pot strivi un copil. Natura, dimpotrivă, îl poate regenera. Imaginația trebuie să parcurgă spații obligatorii care să găzduiască literatura de mai târziu. Un răsărit de soare poate [...] să țină locul unei biblioteci. Cu condiția ca, mai târziu, biblioteca în niciun chip să nu lipsească.

(Sânziana Pop în dialog cu Marin Preda; interviu publicat în Luceafărul, nr. 20, 18 mai 1974)

1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de com...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in