Rezumat

„Mizerabilii” de Victor Hugo a fost publicat pentru prima dată în 1862 și e una din marile capodopere ale literaturii universale, un roman istoric și o frescă socială foarte largă și variată a Parisului acelei vremi, cât și a provinciei Franței. De altfel, în „Mizerabilii” istoria și critica socială se îmbină desăvârșit cu ficțiunea, în narațiunea romanului intersectându-se destinele multor personaje inedite. Eroul principal este Jean Valjean, un fost ocnaș, care fusese închis timp de opt ani fiindcă furase o pâine pentru a se putea hrăni. În ciuda prejudecăților sociale îndreptate împotriva lui și chiar împotriva legii, de care continuă să fie amenințat pe tot parcursul romanului, Jean Valjean reușește să se ridice deasupra condiției sale de marginal, dedicându-se săvărșirii binelui, a apărării și salvării din „mizerie” a celor virtuoși și neajutorați.

Atât prin îmbinarea minuțioasă a istoriei reale cu ficțiunea, cât și prin prezentarea triumfului compasiunii într-o societate ostilă și viciată, romanul „Mizerabilii” aparține curentului romantic.

În prima parte a romanului, intitulată Fantine, Jean Valjean evadează din pușcărie și își caută un adăpost. Bate la multe uși, cerând să fie primit peste noapte, dar e pretutindeni refuzat. Într-un târziu este primit de domnul Myriel, un episcop care trăiește foarte modest, împărțindu-și, din milostenie, aproape toată averea săracilor. Deși vede bine că Jean Valjean e un ocnaș evadat, care fuge de poliție, episcopul îl găzduiește, dând dovadă de o încredere plină de blândețe. Această atitudine îl uimește pe erou, el fiind prea obișnuit până atunci să fie numai disprețuit și oprimat. Dar deși este primit astfel, Jean Valjean fuge din casa gazdei sale în timpul nopții, furând niște tacâmuri de argint. Este prins după puțin timp de jandarmi, care îl aduc înapoi în fața episcopului. Însă acesta îl declară nevinovat pe Jean Valjean, spunând jandarmilor că el însuși i-a dat tacâmurile, ba ch...