Mitul transhumanței

Transhumanța reprezintă mișcarea sezonieră a oamenilor și a șeptelului, cel mai adesea între zonele de vale (iarna) și cele de munte (vara). Aceasta este o tradiție foarte veche, de mii de ani, datând încă de pe vremea Imperiului Roman.

Mitul transhumanței reprezintă elementul descriptiv fundamental al vieții satului românesc și se regăsește în numeroase creații literare. Denumit și mitul „marii treceri”, el simbolizează adeseori și tranziția dinspre lumea celor vii către viața de apoi. Atât balada „Miorița”, cât și romanul „Baltagul” valorifică acest mit străvechi.

În „Miorița”, mitul transhumanței are un efect notabil, confirmând atât existența pastorală a poporului român, cât și unitatea acestuia în centrul țării, reprezentat de Munții Carpați. Astfel, trei ciobani coboară cu turmele în vale: unul vrâncean, unul ungurean și unul moldovean (reprezentând trei regiuni distincte ale României). Invidioși pe turma mai nume...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in