Mitul etnogenezei

Etnogeneza se referă la modalitatea de formare a unui anumit popor. În cazul românilor, etnogeneza a reprezentat un dublu proces: asimilarea limbii latine (romanizarea lingvistică) de către populațiile indigene, precum și asimilarea de către acestea a culturii și civilizației romane.

Mitul etnogenezei românești este, conform lui George Călinescu, reprezentat de legenda populară „Dochia și Traian”. Gheorghe Asachi s-a inspirat din această legendă când a scris opera cu același titlu, adaptată în forma unei balade în versuri. Ea pleacă de la premisa că stânca aflată „Între Piatra Detunată/ Ș-al Sahastrului Picior” este, de fapt, Dochia, fiica lui Decebal („Vezi o stâncă ce-au fost fată/ De un mare domnitor”).

Văzând-o atât de frumoasă și curajoasă, Traian, împăratul roman, se îndrăgostește pe loc de tânăra Dochia. Aceasta, însă, era o mare apărătoare a integrității și a păcii poporului său, opunându-se cu tărie...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in