Mitul etnogenezei

Etnogeneza se referă la modalitatea de formare a unui anumit popor. În cazul românilor, etnogeneza a reprezentat un dublu proces: asimilarea limbii latine (romanizarea lingvistică) de către populațiile indigene, precum și asimilarea de către acestea a culturii și civilizației romane.

Mitul etnogenezei românești este, conform lui George Călinescu, reprezentat de legenda populară „Dochia și Traian”. Gheorghe Asachi s-a inspirat din această legendă când a scris opera cu același titlu, adaptată în forma unei balade în versuri. Ea pleacă de la premisa că stânca aflată „Între Piatra Detunată/ Ș-al Sahastrului Picior” este, de fapt, Dochia, fiica lui Decebal („Vezi o stâncă ce-au fost fată/ De un mare domnitor”).

Văzând-o atât de frumoasă și curajoasă, Traian, împăratul roman, se îndrăgostește pe loc de tânăra Dochia. Aceasta, însă, era o mare apărătoare a integrității și a păcii poporului său, opunându-se cu tărie...