Rezumat

Numit de Mircea Eliade „roman indirect”, „Șantier” reprezintă un caz atipic în literatura română interbelică. El însumează trăsături ale unui jurnal și pe cele ale unui roman de ficțiune, adăugându-i-se și o serie de note retrospective asupra evenimentelor relatate. Romanul a fost publicat pentru prima dată în anul 1935 și descrie o parte din experiența lui Eliade în India, alături de unele elemente de ficțiune.

Romanul este narat la persoana întâi, de către un personaj-narator care-l reprezintă pe însuși Eliade. Acesta prezintă faptele retrospectiv, astfel încât anamneza devine principala tehnică narativă, secondată de confesiune. Deși autorul a petrecut, într-adevăr, o perioadă lucrând pe șantier, opera de față se concentrează asupra unui alt tip de „muncă de șantier”, ...