Relația incipit-final

Incipitul și finalul romanului Maitreyi de Mircea Eliade sunt prezentate în antiteză. Vei găsi o prezentare detaliate a celor două momente accesând eseul pe care l-au redactat profesorii Liceunet.

„Incipitul cuprinde și o parte din portretul protagonistei, așa cum o văzuse Allan pentru prima dată. Perspectiva lui avea, însă, să se schimbe curând. La început, trăsăturile exotice ale fetei i-au provocat repulsie tânărului, care descrie sentimentele trezite în el de către fată drept «un foarte surprinzător dispreț. Mi se părea urâtă…». Portretul ulterior pe care personajul-narator îl realizează în roman dezvăluie, însă, detalii deosebite privind trăsăturile tinerei, care încep să capete un farmec aparte pentru Allan. (...) Finalul romanului pare a fi construit în antiteză cu incipitul, întrucât la sfârșit se reia o ipostază similară a personajului-narator care, aflat la o masă într-un restaurant, discută cu nepotul doamnei Sen, în încercarea de a afla ce se întâmplase cu Maitreyi după despărțirea lor, precum și detalii despre viața femeii în prezent. Află că, după plecarea sa, Maitreyi încercase să fugă de acasă, dar nici viața familiei fetei nu fusese ușoară. Tânăra bengaleză rămâne un etern mister pentru europeanul îndrăgostit și confuz, astfel încât romanul are final deschis.”